Cartierul "Petru Rareş", cunoscut gălăţenilor sub vechea denumire de Vadu' Ungurului, a cunoscut o incontestabilă schimbare la faţă în bine, pe parcursul ultimilor ani. Micile străzi întortocheate au fost asfaltate, găştile nu par să mai fie marca definitorie a zonei, iar numeroasele vile construite pe locul caselor bătrâneşti trimit mai degrabă cu gândul la o zonă centrală a oraşului. Din păcate, în ciuda tuturor acestor îmbunătăţiri, cartierul duce în continuare lipsă de unele utilităţi de bază, totul spre nemulţumirea rezidenţilor.
Prima persoană întâlnită cu ocazia vizitei pe care am făcut-o săptămâna trecută în Vadu' Ungurului s-a plâns de iluminatul practic inexistent aici pe timp de noapte. "Cartierul este zero în ceea ce priveşte iluminatul public. Nu vorbesc de un stâlp-doi, ci de toată zona cuprinsă între Studenţi şi Parcul CFR. Ştiu că probleme similare sunt şi în alte zone ale Galaţiului, dar ce fel de oraş este acela în care chiar şi o stradă principală, cum este Domneasca, este lăsată în beznă? Lipsa iluminatului public este o problemă care afectează siguranţa cetăţeanului. Nu mă refer doar la pericolul potenţialilor hoţi, ci şi la numeroşii câini maidanezi care-şi fac veacul pe aici. Una peste alta, am rămas tot cartierul uitării", a spus o gălăţeancă, fostă profesoară, care nu a dorit să-şi spună numele.
Oamenii vor o piaţă în cartier
Lipsa unei pieţe în această zonă a oraşului este un inconvenient pentru mai toţi locuitorii din "Petru Rareş". "Mulţi dintre oamenii care locuiesc aici nu mai sunt la vârsta la care pot merge lesne în alte cartiere pentru a-şi face cumpărăturile. Din acest motiv, dar şi pentru că aşa ar fi normal, am vrea să fie înfiinţată o piaţă şi aici, pentru a putea cumpăra fructe, legume, zarzavaturi proaspete, carne şi tot ce mai avem nevoie. Acum, cel mai apropiat spaţiu comercial este Piaţa Centrală. Ne vine încă cam peste mână să mergem mereu până acolo. Eu am şi maşină, dar mai folosesc şi bicicleta. Chiar şi aşa, uneori îmi vine cam peste mână să bat atâta drum pentru cumpărăturile de zi cu zi. Dar sunt persoane vârstnice care se deplasează greu şi pe care nici nu are cine să le ajute. Vă daţi seama ce se întâmplă în cazul acestora", a atras atenţia Emil Constantinescu, un gălăţean în vârstă de 74 de ani.
Câinii maidanezi, în cazul în care mai sunt, s-au ascuns bine
În urmă cu doar câţiva ani, haitele de câini fără stăpân reprezentau una din principalele probleme ale locuitorilor din Vadu' Ungurului. În prezent, cu ocazia ultimei noastre vizite, nu am observat niciun maidanez cât timp am mers pe străzile din cartier. Inclusiv oamenii cu care am vorbit au păreri împărţite, atunci când vine vorba despre acest subiect. Un bărbat ieşit la pensie care locuieşte pe strada Ştiinţei ne-a spus că maidanezi mai sunt încă, putând fi văzuţi şi auziţi mai ales noaptea. "Sunt adevărate haite, care traversează cartierul, în căutare de mâncare. Vara fac atât de multă gălăgie că nici nu poţi să dormi".
Pe de altă parte, o femeie întâlnită pe strada Domnească ne-a spus că numărul câinilor fără stăpân a mai scăzut, în ultimii ani. "Locuiesc aici de când mă ştiu, iar acum am observat că sunt mai puţin maidanezi. Poate fi şi unul însă; dacă este agresiv, tot ţi-e frică să treci prin dreptul lui".
"Rondoul de la Parc CFR arată neîngrijit"
O femeie care locuieşte în apropierea Parcului CFR este de părere că autorităţile ar putea face ceva mai mult pentru înfrumuseţarea zonei. "Spaţiul verde din rondoul unde întorc troleibuzele ar trebuie amenajat, nu lăsat aşa de izbelişte. Primăvara, Primăria ar putea pune flori aici, mai ales că este în dreptul intrării în parc. Aşa, totul arată lăsat de izbelişte. De la Grădina Publică încoace, autorităţile se poartă de parcă nu ar mai fi oraşul lor. E păcat, pentru că tot pe strada Domnească suntem", ne-a precizat gălăţeanca Ioana Petrescu.
De la "Vadu' Ungurului" la "Petru Rareş"
Cunoscut mai bine sub denumirea de Vadu' Ungurului, cartierul de lângă Parcul CFR a fost rebotezat, în 2012, cu numele de "Petru Rareş". Denumirea de "Vadu' Ungurului" mai aminteşte, vag, de drumul turmelor de oi din Ardeal spre locurile propice pentru păşunat din nordul Mării Negre. "Petru Rareş", în schimb, trimite direct cu gândul la un cap încoronat: fiul natural al lui Ştefan cel Mare, fost domnitor al Moldovei de două ori, era, înainte de urca pe tron, negustor de peşte în zona Galaţiului.
Bojdeuca pictorului Einhorn de pe strada Domnească
De la rondoul din faţa Parcului CFR, cum te îndrepţi spre Grădina publică, pe partea stângă a străzii se poate vedea casa în care s-a născut pictorul gălăţean contemporan Nicolae Einhorn. Cu aspect de bojdeucă, construcţia datează încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Lăsată în paragină de ani buni, casa cu pridvor la stradă este singura de acest fel rămasă pe strada Domnească.
De ani buni, casa natală a pictorului Nicolae Einhorn a ajuns într-o stare de degradare atât de avansată încât este un miracol că a rămas încă în picioare. Peretele dinspre stradă este crăpat, ferestrele sunt acoperite cu tablă, iar acoperişul este mâncat de rugină. La ultima discuţie pe care am avut-o cu artistul, acesta spunea că este îndurerat să vadă în ce hal a ajuns casa în care a văzut lumina zilei. "Este, într-adevăr, casa în care m-am născut. De când eram copil, însă, m-am mutat cu tatăl meu în casa în care locuiesc şi astăzi. Mă doare să văd în ce hal a ajuns locul meu de naştere. Am reparat-o cât am putut. Însă, din anul 2006, atunci când mătuşa mea care locuia acolo a decedat, bande de huligani de prin zonă au intrat înăuntru şi au început să fure. Nu s-au mulţumit doar să ia lucrurile, ci au şi devastat şi vandalizat totul prin jur. Au spart ferestrele şi tot ce era de fier sau metal a fost luat. Primăria mi-a propus atunci să dărâme casa şi să o reconstruiască, respectând întocmai forma şi detaliile originale. Condiţia a fost, însă, să am grijă de ea şi să nu aduc nicio modificare. Dar eu am atelierul aici şi nu mă pot muta. Ce garanţie am că, odată refăcută, huliganii nu o vor distruge din nou? Să angajez un paznic acolo? Nu am destui bani", explica pentru "Viaţa liberă", în urmă cu patru ani, Nicolae Einhorn.
Poveşti din alte vremuri
Casa a fost construită în anul 1890, de nişte localnici din Vadu' Ungurului. Peretele dinspre stradă este din cărămidă, iar restul casei este făcut din chirpici. Tavanul este din lemn. Spaţiul interior este împărţit în două camere, cu un mic hol în mijloc. În trecut, exista în curte şi o cameră pentru alimente. "Bunicul meu, Ghiţă Mitache, a fost cel care a comandat construirea casei. El era un mic negustor, având o băcănie pe partea cealaltă a străzii, dar mai aproape de Grădina Publică. În casă a locuit pentru prima dată băiatul de prăvălie. Apoi, după ce afacerea nu a mai mers şi angajatul a plecat, acolo s-a mutat o mătuşă de-a mea, Mitache Maria. Apoi, s-a mutat şi mama", a adăugat pictorul.
Parcul CFR, plin de gunoaie şi de rugină
Parcul Carol (CFR) ar putea fi cu uşurinţă unul dintre cele mai frumoase locuri pentru plimbare din municipiul Galaţi. Dotat cu alei late, mai multe arteziene, un foişor, un teren de baschet şi mult spaţiu verde, Parcul CFR creează mai degrabă impresia unei poieni dintr-o pădure. Deşi este încadrat ca parc dendrologic, aspectul lui general lasă însă de dorit: băncile din fier sunt scorojite, ruginite sau cu spătarele îndoite, reţeaua de bazine nu este alimentată cu apă de ani buni, iar într-o parte parcul se deschide direct spre calea de linie ferată.
Joia trecută, în jurul orei 10,00 dimineaţă, parcul era pustiu. Gunoaiele împrăştiate din loc în loc stăteau însă dovadă a faptului că lucrurile nu sunt mereu aşa. Mai mult, lângă gardul parcului, grămezi întregi de gunoaie strică şi mai mult acest peisaj. "Ar trebui ca autorităţile să investească puţin şi în acest parc, aşa cum au făcut-o în restul oraşului. Sunt familii cu copii care acum merg în Grădina Publică, când ar putea sta foarte bine aici, dacă parcul ar arăta cât de cât bine", este de părere un locuitor din zonă.
"Muncitorii au reparat strada, dar au lăsat trotuarele stricate"
Strada Bravilor, pe tronsonul cuprins între Radu Negru şi Domnească, este pavată cu piatră cubică. Potrivit locuitorilor din zonă, strada a fost reparată de curând, însă lucrările de modernizare au lăsat trotuarele într-o stare mai precară decât erau înainte. "Când au venit şi au început lucrările de modernizare, au găsit ţevile de sub carosabil prea sus. Astfel, muncitorii au fost nevoiţi să coboare aceste ţevi, fapt ce a impus modificări şi la racordurile către gospodăriile de pe stradă. Trotuarele au fost sparte, iar ce a rămas în urmă, după ce lucrările au fost încheiate, este mai rău decât înainte. Îîntr-o zi, am văzut o bătrână care abia mergea şi care s-a împiedicat şi a căzut din cauza gropilor de pe trotuar. Cred că şi această porţiune de stradă ar trebuie asfaltată, pentru că este destul de circulată", este de părere Emil Constantinescu, un locuitor al cartierului.
Resturi menajere aruncate pe stradă
În mai multe locuri din cartierul Vadu' Ungurului, am găsit pungi cu gunoaie aruncate direct pe stradă sau pe spaţiile verzi. Chiar şi toamna târziu, când afară este destul de rece, pe lângă unele grămezi cu gunoi menajer trebuie să treci cu nasul acoperit. Probleme sunt şi pe vechile străduţe înguste şi întortocheate din cartier, acolo unde maşina de gunoi intră destul de greu. Uneori, oamenii de aici spun că stau destul de mult cu gunoiul la poartă, până ce angajaţii firmei de salubrizare vin să-l ridice.
