Blocuri învechite şi colorate pestriţ, trotuare cu dale lipsă şi trepte roase de vreme, gunoaie aruncate la întâmplare şi mocirlă până deasupra gleznelor. Descrierea nu este a unui ghetou obscur de periferie, ci chiar a unuia dintre cartierele centrale cu care Galaţiul obişnuia să se mândrească, în urmă cu 20-30 de ani.
Cartierul numit generic "La Potcoava", după fostul Complex"Potcoava de Aur" este barometrul perfect al stării deplorabile în care a ajuns să se zbată municipiul Galaţi astăzi. Totul este urât, învechit, mizerabil, lăsat în paragină, înjghebat în grabă, de mântuială şi fără pic de simţ civic sau estetic. De la an la altul, totul merge din rău în mai rău în cartierul în care ambiţia cea mai mare a autorităţilor locale pare să fie joaca de-a montarea şi înlocuirea refugiilor pentru călători din staţii.
Primul lucru care îţi produce o grimasă este însuşi simbolul zonei, celebrul monument pe care odată era firma luminoasă cu simbolul potcoavei. Simbolul a fost dat jos acum, iar construcţia a fost văruită într-un albastru spălăcit dezolant. Odată cu dispariţia potcoavei, întreaga zonă pare să fi intrat în zodia ghinionului.
Nici esplanada pietonală aflată între bulevardul Brăilei şi fostul complex nu se prezintă mai bine. Trotuarul este brăzdat de denivelări, parcă special aşezate pentru a-ţi pune piedică. Scările care duc de pe trotuar spre porţiunea cu magazine şi restaurante au treptele mâncate la propriu de vreme. Bucăţi întregi de ciment din aceste trepte zac descompuse sau la un pas să cadă. De asemenea, nici spaţiile amenajate pentru aranjamentele florale stradale nu sar din tipar.
Mâna unui arhitect nebun
De cealaltă parte a bulevardului, spre Piaţa Centrală, printre casele vechi de la stradă au apărut clădiri din sticlă, ghicitoare improbabile ale unei înfloriri economice care ne-a ocolit cu graţie. La o privire de ansamblu, şi această parte a străzii pare gândită de un arhitect nebun.
După doar câteva minute petrecute aici şi chiar fără să ştii cum arăta totul cu 40-50 de ani înainte îţi dai seama în ce hal a decăzut întreaga zonă. Nimic nu pare la locul lui şi kitsch-ul domneşte aievea, în vreme ce autorităţile locale şi comunitatea, în ansamblul său, nu par capabile să găsească soluţia salvatoare.
O fotografie de epocă
În urmă cu doar câteva zile, exact în vreme ce documentam articolul de faţă, Serviciul Referinţe din cadrul Bibliotecii V.A. Urechia a publicat pe Facebook o imagine cu zona Potcoava de Aur de la sfârşitul anilor 1960. Deşi alb-negru, din poză se poate vedea clar că această parte a oraşului a cunoscut şi vremuri mai bune. De altfel, numeroasele comentarii stârnite de această fotografie sunt cât se poate de grăitoare în privinţa opiniei pe care o au mulţi gălăţeni în legătură cu acest subiect.
”Ce frumos era! Acum, o mizerie!”, comentează un gălăţean. Altă persoană ţine să menţioneze că: ”Abia aştept să se inventeze maşina timpului şi să mă întorc înapoi”. Roberto Vrabie a postat şi el un comentariu în care scrie că îşi aminteşte ”cu plăcere, cât de frumoasă era reclama luminată cu acea potcoavă!”.
În partea dreaptă a imaginii se poate observa o clădire care acum nu mai există. Tot din comentarii aflăm că aceea a fost o clădire cu mai multe apartamente şi cu o curte interioară. Atunci când a fost naţionalizată de comunişti, familiile care locuiau aici au fost mutate într-un bloc construit în Micro 40. ”La începutul anilor '70, a fost demolată şi, în locul ei, a fost construit acel turn (bloc – n.r.) cu filiala CEC la parter. Păcat, era o vilă foarte frumoasă...”, a menţionat unul dintre gălăţenii care spune că a locuit în acea casă.
Gunoaie, mocirlă şi lipsă de educaţie
Chiar în spatele proaspăt inauguratului monument ”Apărătorii Oraşului Galaţi”, în zona Stirex, cineva nu s-a mai deranjat, joia trecută, să-şi ducă pungile cu gunoi menajer până la tomberon şi le-a abandonat direct pe trotuar.
Dincolo de bulevardul Brăilei, în spatele blocurilor de la stradă, zăpada proaspăt topită a transformat aleile semi-asfaltate dintre blocuri în adevărate uliţe. Cine s-a încumetat să treacă pe aici s-a trezit cu mocirla până la glezne, pentru a nu mai vorbi de maşinile care au cărat noroiul, pe cauciucuri, din parcările improvizate în faţa scărilor de bloc pe străduţele din cartier.
Oamenii care locuiesc în zonă au spus că Ecosalul este prezent în fiecare dimineaţă în cartier. Acest lucru nu pare însă suficient pentru păstrarea curăţeniei. ”Vin maşinile şi ridică gunoiul din tomberoane, iar echipe de la Ecosal mătură la stradă şi adună ambalajele aruncate pe spaţiile verzi. Însă ne-ar trebui o poliţie a curăţeniei, care să se ocupe de cei care aruncă pungile cu gunoi pe stradă sau în grădinile din faţa blocurilor. Suferim crunt de lipsă de civilizaţie şi aceasta este o boală care se moşteneşte de la generaţie la generaţie”, este de părere Anişoara Stoian, o gălăţeancă care locuieşte în zona Potcoava.
Unde venim joi
Joi, 15 martie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm la chioşcul nostru din Micro 39B, vizavi de benzinăria din Micro 40, pentru a ne spune care sunt principalele nemulţumiri şi probleme din cartierul dumneavoastră, dar şi ce pot face autorităţile pentru a le rezolva.
În cazul în care nu puteţi ajunge la întâlnirea cu reporterul "Vieţii libere", ne puteţi lăsa sesizările dumneavoastră şi în secţiunea de comentarii a acestui articol sau pe adresa de email Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
”Câinii maidanezi s-au mai rărit, însă ce ne facem cu proprietarii needucaţi”
Faţă de alţi ani, câinii fără stăpân s-au rărit considerabil, ca număr, în zona Potcoava. Acesta este un motiv de mulţumire pentru mulţi dintre locuitorii din centrul Galaţiului, care se simt acum mai în siguranţă. Totuşi, motive de nemulţumire încă există, iar acestea sunt cât se poate de întemeiate. Unul dintre acestea constă în faptul că mulţi proprietari de câini nu se sinchisesc să adune materiile fecale care aparţin propriilor animale.
”Este de-a dreptul scârbos şi supărător să trebuiască să te uiţi mereu pe unde calci, pentru a nu risca să dai peste un noroc. Mie îmi plac foarte mult animalele, însă dacă aş avea unul aş ieşi şi cu pungă şi lopăţica după mine. Cu ce sunt datori alţii să suporte nesimţirea lor? Este o lipsă crasă de educaţie şi nici autorităţile nu îşi fac treaba aşa cum ar trebui. Poliţia ar trebui să amendeze cât mai des astfel de persoane, pentru că românul tinde să devină ascultător şi disciplinat abia atunci când îl atingi la buzunar”, a spus un locuitor al cartierului.
”Apărătorii oraşului Galaţi” stârneşte nedumerire
Unii dintre gălăţenii care au văzut monumentul proaspăt dezvelit de la Spicu ne-au spus că nu înţeleg care este însemnătatea unei astfel de statui. Astfel, considerăm că o scurtă lecţie de istorie nu este în zadar. Potrivit lui Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galaţi, în 1918, la început de an, aproximativ 2.000 de militari români au apărat oraşul Galaţi de la distrugere şi ocupare, luptând împotriva unităţilor militare bolşevizate, din cadrul Armatei a 6-a rusă, aflate în retragere de pe frontul din Moldova. ”A fost prima bătălie din secolul XX între Armata Română şi unităţile militare ruse trecute în tabăra bolşevicilor”, a adăugat prof. Căldăraru.
În anul 1923, Societatea „Luptătorii Patriei, a demobilizaţilor ofiţeri şi grade inferioare” din Galaţi a propus Primăriei ridicarea unui monument închinat apărătorilor oraşului Galaţi. Monumentul a fost realizat de marmorarul Ioannis N. Renieris şi amplasat la întretăierea străzilor Brăilei cu Balaban. Din raţiuni aşa-zis „edilitare”, monumentul a fost demolat în anul 1962. Cum lesne se poate ghici, raţiunile de atunci nu au fost atât edilitare, cât ideologice, iar ridicarea monumentului actual este o reparaţie necesară.
Garajele ocupă locuri preţioase de parcare
În ciuda faptului că Potcoava este unul dintre cele mai aglomerate cartiere ale oraşului, numeroase garaje există încă aici. Lăsând la o parte faptul că acestea strică şi mai mult faţa şi aşa îmbătrânită a cartierului, garajele ocupă şi o suprafaţă destul de generoasă care ar putea fi folosită pentru locuri de parcare. Indiferent de momentul zilei, să găseşti un loc de parcare în zonă este adesea o provocare.
Galerie foto Remus Basalic
