Imposibil de ignorat, clădirile vechi, care, dacă ar fi restaurate, ar da un aer retro centrului vecin cu Piaţa Mare, sunt monumente de mizerie, uitate de proprietari şi ocolite sau ignorate de trecători. Printre ele, se zbat să supravieţuiască edificii care dau forţă istoriei Galaţiului, dar care, din păcate, sunt izolate de multitudinea de ruine năpădite de gunoaie şi boschetari.
Este greu de imaginat cum ar arăta zona Eroilor - Bălcescu cu toate acele clădiri vechi, de patrimoniu, reabilitate după o concepţie unitară, cu respectarea stilului arhitectonic şi, de ce nu, cu destinaţii care să le facă cinste. Din păcate, retrocedarea imobilelor care au ajuns în proprietatea cine ştie cărui personaj ori fără cultură, ori fără posibilităţi financiare, ori fără viziune, ori fără niciunele dintre acestea, a făcut mai mult rău decât bine. Oraşului şi locuitorilor săi, nu altcuiva. Cartierul îşi pierde din identitate odată cu degradarea clădirilor de pe care varul şi tencuiala cad de la un anotimp la altul, unde ignoranţii îşi fac loc de aruncat gunoaiele ori unde sărmanii fără adăpost îşi găsesc sălaş vremelnic, alungaţi, mai devreme sau mai târziu, de câinii vagabonzi sau de cei care mai umblă să fure o cărămidă, un lemn, o bucată de acoperiş. Toate acestea se petrec la câţiva zeci de metri de sedii ale autorităţilor, de instituţii, multe găzduite şi ele de clădiri de patrimoniu, dar care au avut mai mult noroc. Exemplu clasic, Muzeul "Casa Colecţiilor" şi casa din vecinătate. O perlă arhitectonică şi istorică vizavi de o fostă casă, monument de dezolare, gunoi şi pericol cât cuprinde.
"Farmacia Ţinc" sau "Casa Colecţiilor"
Ridicată la începutul secolului XX de către farmacistul Constantin Ţinc, construcţia situată la intersecţia străzilor Traian şi Eroilor este considerată de specialişti ca fiind singura clădire monument istoric din Galaţi cu dublă funcţionalitate, cu decoraţiuni exterioare în stil eclectic, de sfârşit de secol al XIX-lea – început de secol al XX-lea. Monumentul arhitectonic care a servit de la început ca farmacie şi locuinţa farmacistului şi a familiei sale, a ajuns în proprietatea Statului după cel de-al doilea război Mondial. După o tentativă de reabilitare finanţată de ministerul Culturii, demers care nu şi-a atins scopurile de readucere la viaţă a clădirii care se degradase accentuat, imobilul a fost preluat, în 2002, de Consiliul Judeţean. În urma unui amplu proces de renovare şi consolidare, în 2007 "Farmacia Ţinc" şi-a redeschis porţile sub forma unei secţii a Muzeului de Istorie, cu numele de "Casa Colecţiilor". Din păcate, la zece ani de la redeschidere, clădirea este din nou afectată din cauza infiltraţiilor şi trepidaţiilor de la lucrările efectuate la canalizarea de pe Traian, primele probleme începând să apară în urmă cu circa patru ani. Acum, "Casa Colecţiilor" intră din nou în reparaţii, într-un proiect finanţat cu fonduri europene. Potrivit proiectului, clădirea va beneficia de lucrări de restaurare şi de reparare: îndepărtarea igrasiei, reparare a acoperişului, jgheaburilor, burlanelor şi tencuielilor şi restaurarea ornamentelor. De asemenea se vor executa lucrări şi tratamente pentru înlăturarea factorilor care pun în pericol stabilitatea construcţiei: hidroizolaţii, refacerea trotuarelor, refacerea pavimentului şi a pantelor de scurgere, termoizolare. Proiectul include şi digitizarea monumentului – scanarea 3D a întregului monument – interior, exterior, curte, cu tot cu expoziţie – aşa încât va exista o imagine 3D a monumentului care poate fi folosită şi păstrată ulterior, indiferent ce se va întâmpla cu clădirea. Termenul pentru redeschiderea muzeului este 9 noiembrie 2020.
Vecinul sărac de peste stradă
Din păcate, muzeul nu are "vecini" care să îi facă cinste şi să îl pună în valoare. Vizavi, e un loc viran rămas abandonat după demolarea sistematică a unei clădiri, vândută până la urmă cărămidă cu cărămidă, iar în spate, pe Eroilor colţ cu Carnabel, îl pândeşte o altă ruină înfiorătoare. O casă mare şi veche, aparţinând probabil unui particular, stă să se prăbuşească peste trecători. Din exterior se văd pereţii care au fost ţintele "întreprinzătorilor" dornici de vreo cărămidă, o tâmplărie sau vreun lemn de foc, buruieni şi copăcei crescuţi prin podelele distruse şi, de jur împrejur, gunoaie cât cuprinde, de toate felurile şi mărimile. E drept că timpul, cu intemperiile şi bunăvoinţa unora care se mai aprovizionează cu câte ceva bun de reciclat din dărâmături nu necesită nici bani, nici autorizaţii. Din păcate, acesta pare a fi principiul după care funcţionează mulţi dintre proprietarii clădirilor vechi retrocedate în centrul Galaţiului, care au găsit reţeta deţinerii fără bătăi de cap şi responsabilităţi a unor comori imobiliare, cum mai găsim, în paragină, pe Bălcescu, Nicolae Holban (fostă Culturii) sau Eroilor, odată stradă de protocol "zero" a Galaţilor.
Parcul de la Medicină arată jalnic
Fostul sediu al Policlinicii Municipale, care actualmente găzduieşte Facultatea de Medicină este situat în buricul oraşului, şi al cartierului. Împrejmuit cu un spaţiu verde destul de generos, menit să asigure o barieră între clădire şi stradă şi care este folosit ca refugiu şi de studenţi, dar şi de elevii de la CNVA, părculeţul nu se ridică la standardele unei zone verzi centrale aferente unei instituţii cu pretenţii. Iarba a crescut alandala, tufele care ar trebui să formeze gardul viu sunt ciunţite şi nu par să fi fost "vizitate" de foarfecele muncitorilor de la Gospodărire Urbană, iar pe alocuri viitoare generaţii de boscheţi promit să întregească peisajul inestetic. Bonus, câte un pet de suc sau apă, ori un ambalaj, ori o pungă, zburdă lejer pe covorul verde neglijat, pentru că aşa cum nici micuţul parc nu are coşuri de gunoi, nici toţi cei care îl frecventează nu ţin morţiş să păstreze locul curat. "E păcat că nu e amenajat frumos, cu gazon, cu flori, cu un gard viu ca lumea, să nu mai intre pe spaţiul verde şi să îl calce în picioare. Toată ziua vin grupuri de copii aici şi stau pe unde apucă. De asta iarba e asa cum este şi mizerie rămâne mereu în urma lor. Ar fi o oază de verdeaţă plăcută, chiar dacă e mic. Oricum spaţii verzi aici nu prea sunt", ne-a spus o gălăţeancă care lucrează la o instituţie din apropierea Facultăţii de Medicină.
Din păcate, şi centrul Galaţiului, suferă la fel ca celelalte cartiere, din cauza lipsei oamenilor care să tundă iarba şi să lucreze la amenajarea spaţiilor verzi. Chiar zilele trecute, directorul SC Gospodărire Urbană anunţa că, în anumite cartiere, cosaşii vor ajunge chiar şi peste două luni pentru a tunde buruienile, şi asta, deoarece societatea se confruntă cu o lipsă acută de muncitori. Deşi a declarat că are zeci de posturi libere pe care nu vrea nimeni să se angajeze, Bogdan Ardean se arată optimist în privinţa câştigării luptei cu buruienile în 2018, susţinând că şi-a propus ca în parcuri şi pe aliniamentele stradale să se intervină pentru tunderea vegetaţiei de până la cinci ori în acest sezon, iar în cartiere, de două ori.
Centru vechi, probleme vechi
Micile detalii, pete pe obrazul zonei nomenclaturiste
Trotuare înguste şi ciuruite, aglomeraţie de maşini şi pe stradă şi pe porţiunile destinate pietonilor, câteva edificii care au fost odată falnice, iar acum stau să se prăbuşească, în nepăsare. Totul contrastează puternic cu clădirile care adăpostesc sedii administrative sau ale unor organizaţii profesionale, în cea mai scumpă zonă imobiliară a oraşului.
Ar fi nedrept să spunem că centrul Galaţiului, delimitat de străzile Eroilor, Traian şi Gării este la pământ, chiar comparativ cu alte zone centrale, mai „la stradă”, dar vitregite de o mână gospodărească, cum ar fi Parfumul Teilor, spre exemplu. Străzile nu au fost omise de pe listele cu lucrări de reabilitare, fapt oarecum de înţeles câtă vreme cel puţin o parte a zonei este dominată de sedii ale administraţiei publice locale, Facultatea de Medicină, Camera Notarilor Publici sau Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", dar şi sub impulsul readucerii la viaţă a străzii Traian. Cu toate acestea, rămân o multitudine de minusuri care fac ca zona să mai aştepte până să-şi merite locul în clasa „lux”.
Traficul infernal şi coşmarul parcărilor
Cu atâtea clădiri care adăpostesc sedii de instituţii, societăţi comerciale sau şcoli, nu e greu de imaginat cât de dificil este să găseşti un loc de parcare. De fapt, nu sunt parcări pe Eroilor, iar banda unu de pe Nicolae Bălcescu, stradă cu sens unic, s-a transformat demult într-o parcare care începe imediat după staţia de la Facultatea de Ştiinţe Economice şi se termină la Colegiul "Vasile Alecsandri". Revenind la străzile sufocate de maşini parcate, Eroilor este campioană la acest capitol. Trotuarele nu mai sunt demult ce ar trebui să fie, fiind ocupate, cel puţin până spre orele 16,00, de maşini, şi pe o parte şi pe alta.
„Vrei să treci şi cu greu ai pe unde. Trebuie să te strecori şi să fii cu ochii în patru dacă nu cumva, ieşind pe stradă să ocoleşti o maşină care ocupă tot trotuarul, te loveşte careva. Cred că nici nu le mai pasă dacă sunt amendaţi, nu putem spera decât că, poate, odată, se vor găsi nişte soluţii şi pentru zona asta ca să se rezolve cu aglomeraţia asta”, susţine domnul Ion (59 ani), un cititor care locuieşte pe str. dr. Alexandru Carnabel.
Într-adevăr, zona amintită ar fi un vad excelent dacă Poliţia Locală ar vrea să îşi facă planul la amenzi pentru staţionări pe trotuar. În lipsa unei alternative pe un areal destul de mare, pare însă că s-a ajuns la un acord mutual între şoferi şi autorităţi, în aşteptarea unor vremuri mai bune.
Trotuarele ciuruite
E mai greu să refaci trotuarul decât şoseaua. Este o concluzie pe care o poţi trage dintr-o privire de ansamblu aruncată asupra străzilor din Galaţi, unde cu greu spaţiile destinate pietonilor au început să prindă înfăţişări civilizate, cu mult după ce arterele, măcar cele mai importante, au fost luate în colimatorul constructorilor. Din păcate, trotuarele din Centru nici nu au pomenit până acum de borduri noi şi asfalt ca-n palmă, cum s-a făcut în alte cartiere mai mărginaşe, iar unele dintre ele sunt atât de măcinate încât riscă să dispară, într-un viitor nu foarte îndepărtat, sub buruienile care îşi fac loc prin pietriş.
„Dacă nu avem maşini pe trotuare, avem gropi. Pe Carnabel sunt câteva de vrei, nu vrei, trebuie să cobori şi să mergi pe stradă. Dacă plouă, nu mai zic, se fac lacuri. Este totuşi centrul oraşului, nu le vede nimeni? Or fi vechi trotuarele şi strada, dar măcar să fie îngrijite”, se întreabă cititorul nostru.
Sub semnul aceleiaşi întrebări poate fi pusă şi porţiunea de stradă care face legătura între Carnabel şi Traian, un segment intens circulat, fiind preferat de şoferii care aleg această scurtătură pentru a evita intersecţia cu traficul de pe Basarabiei. Extrem de degradat, asfaltul străduţei a fost reînnoit cu petice, dar este departe de a fi la standarde cât de cât optime. Trotuarele, foarte înguste, sunt istorie, măcinate şi oricum acoperite suficient de mult de boscheţi şi maşini cât să descurajeze orice deplasare pietonală. Bonus, în contrast cu moderna stradă Traian, imediat cum ieşi de pe aleea de coşmar, te întâmpină, pe partea dreaptă, o parcare pe măsură, chiar în spatele staţiei şi vizavi de Baia Comunală.
Unde venim joi
"Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori cu ce probleme se confruntă în zona în care locuiesc. Astfel, joi, 17 mai, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm la chioşcul nostru din zona Bănci-Telefoane, pentru a ne spune ce probleme sunt în cartierul dumneavoastră, dar şi pentru a le sugera autorităţilor ce pot face pentru remedierea lor.
Dacă nu puteţi ajunge la întâlnirea cu cititorii
În cazul în care nu reuşiţi să ajungeţi la întâlnirea săptămânală din cartierele gălăţene, pentru a ne spune, faţă în faţă, problemele cu care vă confruntaţi în zona în care locuiţi, "Viaţa liberă" vă pune la dispoziţie o adresă de e-mail la care puteţi face sesizări. Astfel, este suficient să scrieţi sesizarea dumneavoastră pe adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., de unde va fi preluată spre publicare. Vă mulţumim!
