„Ştiţi că, înainte, aici erau cuţitari...”, îmi spune o doamnă care mânca liniştită nişte cireşe în faţa curţii. „Şi acum?”, o întreb. „Nu mai sunt, gata, e linişte”.
Pentru gălăţenii care n-au mai ajuns de mult prin cartierul Vadu Ungurului, schimbările care s-au produs aici sunt spectaculoase. Sunt unul dintre ei, aşa că întâlnirea pe care am avut-o, joia trecută, cu cititorii „Vieţii libere” din această parte a oraşului m-a luat prin surprindere. Fost, pe vremuri, unul dintre cele mai rău famate cartiere ale Galaţiului, Vadu Ungurului şi-a schimbat complet faţa în ultimii ani. Nu mai sunt cuţitari, nu mai sunt bătăi, nu mai sunt scandaluri. E drept, vizita noastră în cartier a fost ziua în amiaza mare, dar toţi gălăţenii din zonă cu care am vorbit ne-au asigurat că, într-adevăr, aşa este: Vadu Ungurului nu mai este mahalaua interlopilor. Poate au îmbătrânit, poate s-au liniştit ori au plecat spre alte zări... Nu ştim. Au rămas în schimb alte probleme, dar arătaţi-mi un cartier în Galaţi, unul măcar, în care totul e perfect!
Bătute la pas, străduţele înguste şi întortocheate, pe care nu încap două maşini una lângă alta, îţi dau impresia de... altceva faţă de restul oraşului. Contribuie la asta şi casele, tot mai multe şi mai elegante, care se ridică în cartier de la un an la altul. După ce şi-a schimbat şi numele „oficial”, în cartierul „Petru Rareş”, Vadul Ungurului se pare că se transformă, încet-încet, într-o zonă liniştită, retrasă, preferată de mulţi oameni cu bani care vor să fugă de zgomotul oraşului – cam la fel cum se întâmplă, păstrând proporţiile, în cazul suburbiilor marilor oraşe americane. Mai e mult până departe: multe dintre străduţele cartierului sunt vai de mama lor, pietruite sau înţesate de gropi, o mulţime de case sunt dărăpănate şi locuite de vârstnici, cu slabe speranţe că vor apuca vremuri mai bune. Dar potenţialul zonei există.
Iniţial, cartierul a fost destinat angajaţilor CFR şi nici imaginaţia celor care au denumit străzile nu a excelat. Aşa că încă avem Aleea CFR I, Aleea CFR II şi Aleea CFR III, de exemplu. „Am avut de adus odată un colet la o adresă pe Aleea CFR II şi m-am învârtit minute în şir pe toate străduţele astea până să o găsesc. Nu sunt foarte bine semnalizate, iar dacă nu cunoşti zona e destul de greu”, mi-a spus şoferul unui maşini de curierat pe care l-am întâlnit în zonă.
Canalizarea şi asfaltul, probleme vechi
Dacă faţa cartierului Vadu Ungurului s-a schimbat în mare parte, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre partea nevăzută, dar cel puţin la fel de importantă: sistemul de canalizare. „Când plouă, canalizările de pe strada Tudor Vladimirescu nu mai fac faţă şi tot noroiul ajunge aici, la noi, noroi şi mizerie. Ne-am săturat să tot strângem mizeria după fiecare ploaie”, a spus Toader Bobeică, continuând: „Iar asfaltul de pe Aleea CFR I nu mai rezistă, strada e plină de gropi care se transformă, după ploaie, în bălţi şi gropi de noroi”.
Este, totuşi, un paradox. Pe de o parte, multe străduţe sunt neasfaltate, acoperite cu pământ sau piatră cubică, iar pe de altă parte, multe case impunătoare, cu etaj, înconjurate de flori şi verdeaţă şi cu maşini scumpe la poartă. „Ni se promite mereu că străzile se vor asfalta, dar nici nu se apropie de ele. Pe strada Dobrogei s-a început o reabilitare, prin reaşezarea pietrei cubice la locul ei", ne spune acelaşi interlocutor. Oamenii din Vad încă nu şi-au pierdut speranţa că edilii vor ajunge şi la ei în cartier să le asculte doleanţele şi măcar să termine ce au început.
Noaptea colţilor lungi
Nopţile rămân destul de periculoase în cartierul „Petru Rareş”, fost Vadu Ungurului. Dacă interlopii şi găştile de cartier se pare că nu mai sunt acum principalele ameninţări la liniştea oamenilor din zonă, la putere sunt în schimb câinii fără stăpân. Poate mai puţini ca în alte zone ale Galaţiului, dar câteodată mai răi şi mai... vocali. „A venit vara, e cald şi afară şi în casă, dar eu trebuie să dorm cu ferestrele închise ca să nu mai aud câinii care latră. Nu se mai poate aşa, trebuie făcut ceva cu câinii ăştia”, ne-a spus unul gălăţenii care au venit la chioşcul „Vieţii libere” de lângă sediul AJOFM să-şi ia ziarul.
„Mi-e frică să mai vin cu fetiţa mea pe lângă benzinărie. Ne-au înconjurat odată vreo douăzeci de câini lătrând la noi şi copilul s-a speriat foarte tare. Nici măcar nu era întuneric. Am avut noroc cu un vecin care a văzut totul şi a venit să-i alunge. Îmi plac animalele, dar locul lor nu e pe străzi. Să-i adune în padocuri şi să-i îngrijească. Cei care se declară iubitori de animale să-i ia acasă, nu să le dea de mâncare în stradă, în faţa casei. Câinii sunt animale, au instincte, se reped la tine când simt că le ameninţi teritoriul. Nu e nimeni obligat să suporte aşa ceva”, ne-a spus o altă locatară din zonă, doamna Elena.
Toate drumurile duc la piaţă...
...dar la Piaţa Centrală, pentru că locuitorii din zona cuprinsă între sediul AJOFM şi Parcul CFR încă nu au o piaţă a lor. Pentru ei, cea mai apropiată piaţă este cea din centrul oraşului şi nici oferta supermarketurilor nu este una de luat în seamă pe strada Domnească. E drept, au Praktiker-ul aproape, dar în viaţă trebuia să mai şi mănânci, nu doar să sapi în grădină.
Oamenii spun că degeaba sunt aici câteva minimarketuri şi magazine de cartier, pentru că „altfel faci cumpărăturile la piaţă. Totul e proaspăt, şi legumele şi fructele, ai de unde alege. La magazin, unele produse stau zile întregi pe rafturi şi nu le ia nimeni. „O piaţă ar fi mană cerească pentru noi. Să fie şi cu legume, şi cu mezeluri, şi cu brânzeturi, cu de toate. S-ar crea şi locuri de muncă, s-ar face şi bani la bugetul local, prin plata de chirii, şi ne-ar scuti şi pe noi de un drum lung şi istovitor. De la o vârstă încolo, vrei totul mai aproape de casă", este şi părerea unui gălăţean care ne-a fost expusă la una din precedentele întâlniri, dar care rămâne la fel de actuală.
Şi ca un ultim amănunt, nici spre Piaţa Centrală nu există un traseu direct de autobuz din Vad.
Joi, ne vedem la Liceul de Marină
„Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori cu ce probleme se confruntă în zona în care locuiesc. Astfel, joi, 14 iunie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm în faţa Liceului de Marină, pe strada Portului, pentru a ne spune ce probleme sunt în cartierul dumneavoastră, dar şi pentru a le sugera autorităţilor ce pot face pentru remedierea lor.
Ne puteţi contacta şi pe adresa de e-mail a redacţiei
În cazul în care nu reuşiţi să ajungeţi la întâlnirea săptămânală din cartierele gălăţene, pentru a ne spune, faţă în faţă, problemele cu care vă confruntaţi în zona în care locuiţi, „Viaţa liberă” vă pune la dispoziţie o adresă de e-mail la care puteţi face sesizări. Astfel, este suficient să scrieţi sesizarea dumneavoastră pe adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., de unde va fi preluată spre publicare. Vă mulţumim!
