Titlul mi-a fost sugerat de o postare a fostului meu coleg de radio Sorin George Genes, cunoscut de prieteni şi ca "Săbiuţă". Echipa "Vieţii libere" a fost prezentă la mitingul din 10 august din Piaţa Victoriei şi, din mijlocul majorităţii non-violente a protestatarilor, exact aşa a părut intervenţia în forţă a jandarmilor împotriva ÎNTREGII mulţimi de oameni: de o brutalitate exagerată şi fără rost, cu o răutate peste regulamentele militare şi cu mii de oameni fără vină atacaţi, asaltaţi cu gaze lacrimogene şi cu tunuri cu apă, loviţi şi hăituiţi pe străzile pe care fugeau din piaţă, o adevărată mineriadă a Jandarmeriei. O jandarmiadă!
Pe măsură ce te apropiai de Piaţa Victoriei, vineri după-amiază, vedeai forţele de ordine din ce în ce mai prezente. Din 50 în 50 de metri, pe orice stradă ai fi venit, vedeai câte o maşină de poliţie cu câte patru agenţi fiecare. Vedeai jandarmi complet echipaţi, care te priveau stăruitor. La fel de dese erau şi ambulanţele SMURD, pregătite de intervenţie în orice moment. Nu aveai cum să treci indiferent pe lângă reprezentanţii Jandarmeriei călare, impozanţi, spectaculoşi, care te priveau de undeva, de la vreo trei metri înălţime, cu vizierele ridicate, încălecaţi pe nişte cai magnifici. Nu departe de ei, erau oprite maşinile cu care fuseseră aduşi câinii Jandarmeriei, special antrenaţi.
În Piaţa Victoriei, cu o oră şi ceva înainte de ora oficială de începere a mitingului, se strânseseră deja câteva mii de oameni. Avuseseră loc deja şi primele incidente la gardul dinspre clădirea Guvernului, dar jandarmii liniştiseră situaţia. Ar fi fost, poate, un bun prilej să-i izoleze, preventiv, pe primii recalcitranţi din rândul mulţimii, dar asta nu pare să se fi întâmplat.
Protestatarii continuau să curgă spre piaţă, venind din toate direcţiile. Unii, veniţi în grupuri, din alte judeţe, "înarmaţi" cu steaguri, tobe, fluiere, vuvuzele şi lozinci scrise în toate tonurile posibile, de la glumă până la înverşunare. Alţii, pe cont propriu sau în familie ori cu împreună cu prietenii, aplaudau şi participau cu entuziasm la scandări. Am văzut şi mulţi români din diaspora, cu steaguri ale Spaniei, Italiei, Germaniei, Angliei şi Uniunii Europene, dar şi cu tricouri cu inscripţii personalizate, care mai de care mai inventive. Evident, omniprezent, "scris şi citit", era mesajul de pe plăcuţele de înmatriculare ale românului venit din Suedia şi care, datorită reţelelor de socializare, a devenit viral în toată România.
S-a zis că va fi mitingul diasporei, dar nu a fost chiar aşa. Au fost prezenţi mulţi români din afară veniţi în ţară special pentru mitingul din 10 august, dar grosul protestatarilor a fost dat de cei din ţară care au dorit să li se alăture. Au venit oameni de toate vârstele şi categoriile sociale. Unii îşi aduseseră copiii, alţi veniseră împreună cu prietenii sau prietenele, soţul sau soţia. Natural, au fost văzute şi destule "cefe late" în mulţime, care arătau că sunt obişnuiţi cu scandările şi gesturile violente împotriva jandarmilor.
Ideea este următoarea: vineri seara, în marea majoritate a Pieţei Victoriei, protestul a fost paşnic, de la început până la sfârşit. S-a scandat, s-a strigat, s-a cântat, s-a fluierat şi s-a huiduit, dar aşa e la miting. Din marea majoritate a zonelor pieţei, nu s-a aruncat nimic înspre forţele de ordine şi nu s-a încercat niciun asalt, nicio presiune, nimic. Or, atunci când Jandarmeria a decis să intre în forţă în TOATĂ piaţa, şi nu doar în segmentul care crease probleme, toţi cei din piaţă s-au trezit că au o "ţintă" desenată pe frunte. N-a contat că era vorba de oameni în vârstă sau copii, n-a contat că nu fuseseră violenţi, n-a contat că nu provocaseră cu nimic. Nu! TOŢI s-au trezit atacaţi cu gaze lacrimogene, s-au trezit loviţi cu durele bastoane de cauciuc chiar dacă ridicau mâinile în semn de apărare, s-au trezit fugăriţi şi hăituiţi pe toate străduţele care ieşeau din piaţă. Mulţi au intrat în panică, au fost zeci de răniţi, dar la fel de mulţi s-au înverşunat. Abia atunci s-ar fi putut întâmpla nenorociri. Cazul jandarmeriţei lovite cu bestialitate este de nejustificat şi nepermis în nicio societate civilizată, dar totul trebuie pus într-un context. Iar asaltul brutal al Jandarmeriei a avut un rol covârşitor în acest context.
CINE şi DE CE sunt întrebări la care cineva trebuie să răspundă şi pentru care cineva trebuie să răspundă. Până la un răspuns complet, un lucru e sigur: că de nimic nu putem fi siguri!
Foto Iulia Kelt
