Nu de edificiul care oferă servicii publice gălățenilor este vorba, ci de cartierul din zona considerată nu doar centrală a Galațiului, ci și una dintre cele mai scumpe la capitolul imobiliar. În timp ce atenția edilitară s-a aplecat asupra ”fațadei” vechiului cartier, prin reabilitarea principalelor șosele care o străbat, ”dedesubturile” nu au nimic de a face cu atenția, grija, și spiritul gospodăresc.
În spatele blocurilor sau pe străduțele adiacente marilor artere Traian și Basarabiei, fala de zonă centrală, cu pretenții imobiliare de lux, pălește cu fiecare pas cu care te îndepărtezi de trotuarele noi și asfaltul neted ca-n palmă. Un lucru puțin știut de gălățenii care trec, mai des sau mai rar, pe la Baia Comunală, pentru că de la stradă nu se vede delăsarea și uitarea care își pun neplăcut amprenta asupra a aceea ce ar putea fi, fără eforturi foarte mari, un cartier plăcut ochiului. Vestea cea mai proastă ne lovește ca un croșeu, de cum dăm cu ochii de primul nemulțumit de felul cum se face treaba edilitară ”la Baie”. ”Cei de la Ecosal sunt cam rari la vedere pe aici cu măturile din dotare. Dacă vin la o săptămână să strângă gunoiul! Iar când mătură, mai mult stau decât să muncească! Nu mai zic de spălat strada. I-am văzut cred odată, după ce plouase. Sunt și oamenii cum sunt, că aruncă gunoaiele de zboară peste tot. Dar pe de altă parte, unde să le arunci, dacă sunt atât de puține coșuri? Să pună mai multe și dacă se poate să facă unele mai trainice și mai estetice, să nu se strice așa ușor sau să fie furate”, ne bombardează cu un tir de nemulțumiri un cititor la ”Vieții libere”. Spusele omului pot fi lesne verificate la o simplă aruncare de privire în vecinătatea blocurilor de pe Traian. Spațiile verzi, neîngrijite, găzduiesc, fără voia lor, gunoaie răzlețe, ori aruncate de trecători neglijenți, ori luate de vânt, dar cu siguranță ignorate de toți cei care ar putea și ar trebui să le adune.
Garaje da, garduri ba
Să ai mașină și să locuieşti sau să ai treabă prin zonă este, la fel ca în tot orașul, o provocare. Locurile sunt puține şi anarhic organizate, pentru că mai cu seamă pe străduţele înguste ori pe la blocuri, spațiile care ar putea găzdui autoturisme sunt puțin...ocupate. Vorbim despre garaje, ridicate în grupuri mici răzleţe și fără nicio noimă aparentă, care formează niște ansambluri nu doar prea puțin estetice, dar obturează șansele extinderii efectivului de locuri de parcare. Uitați-vă peste drum de Baia Comunală. Acolo este parcarea aia mare, unde e cu plată. Dacă te prinde că nu plătești, una-două te încalță. În spate, numai garaje, locuri sunt puține și oamenii nu au unde să își lase mașinile. Uite așa îi vezi că le lasă la stradă, încurcă circulația. De ce nu se face și aici o parcare supraetajată ca în Mazepa?”, ne întreabă o abonată a ziarului. La polul opus în privinţa ”dotărilor” urbanistice nu putem să nu remarcăm gardurile. Nicidecum dintre cele noi, cu care au fost cadorisite din belșug alte cartiere, unde numai unde nu s-a vrut nu s-a pus un gard nou, ci dintre cele vechi, de când lumea. Sau cartierul, pentru că nu putem bănui altceva despre închipuirile din sârmă și țevi ruginite, vestigii a ceea ce au fost, cândva, îngrăditurile spațiilor verzi de la blocuri.
Stradă cu nume de doctor, în suferință
Starea străduțelor mici, din interiorul cartierului, este una aflată la distanță de ani lumină de marile Traian și Basarabiei. Pline de gropi, cum am întâlnit în zona Maternității, ori pavate cu o antică piatră cubică și impracticabile pentru un trafic decent, cum se poate vedea în apropiere de Piața Centrală, arterele mici sunt sub zodia uitării, și nu e ieri de azi. Singurele lor merite este că au fost botezate cu nume celebre și că se află în buricul urbei. Şi nu starea lor, ca străzi, este cea mai gravă problemă, ci faptul că, deși se califică în topul zonelor cu preţuri piperate la terenuri și locuințe, oferă ”surprize” demne de maidanele cele mai periferice. Bunăoară, strada dr. Nicolae Alexandrescu, nr. 57. Porțiunea cu case. Între două proprietăți, delimitate cu garduri modeste, se cască un hău. Nu e vreo groapă sau altă chestiune de genul SF, ci ceea ce a fost, probabil, o proprietate care a cunoscut tăvălugul buldozerului. Terenul rămas nu mai este îngrădit cu nimic, astfel încât accesul se poate face din stradă, liber. Un loc imens, devenit rampă de gunoi pentru riverani, plin de boscheți. Un maidan în toată regula, bântuit de câini agresivi care își păzesc cu strășnicie teritoriul pe unde, cu siguranță, nu ai vrea să te prindă noaptea sau alt moment nepotrivit. Starea locului, de dimensiuni generoase, vădește clar că dacă acolo există vreun proprietar, dezinteresul este la el acasă. La fel și cel al Primăriei, dar și al vecinilor care își ”cresc” în mijlocul lor o oază de mizerie și pericol în cel mai adevărat sens al cuvântului.
Cad treptele la Starea Civilă
Cu greu ar trebui să le mai vină tinerilor însurăţei care merg la Starea Civilă să-şi oficializeze relaţia să imortalizeze momentul pe treptele instituţiei. Relativ nou, edificiul situat la parter de bloc şi învecinat, în cele din urmă, cu o stradă proaspăt reabilitată, începe să se degradeze în zona scărilor. Flisele care îmbrăcau treptele au început să cadă una câte una, lăsând un aspect inestetic şi deloc de dorit a fi surprins într-un album cu momente fericite.
Ulița din buricul târgului
La propriu şi la figurat, este amplasată în buricul târgului, fiind una dintre puținele străduțe cu dublu sens care mai pleacă din Piața Centrală. Dar cu greu poate fi numită stradă pentru că starea ei este una atât de jalnică, încât duce cu ideea că zona a încremenit în timp. Strada Serei, o stradă cu case, care urcă din Piață spre Poșta Veche, pe care au răsărit construcții noi, vile falnice și pe care poposesc, zilnic, tot felul de mașini, care de care mai ochioasă. Acoperită cu un macadam vechi și degradat, strada este un veritabil circuit de off-road, și la urcare şi la coborâre, care pune la grea încercare suspensiile oricărei maşini, oricât de zdravănă. Niciun proiect edilitar de reabilitare nu a atins carosabilul străzii centrale, și nici trotuarele care nu își mai merită demult numele și care fac imposibilă parcurgerea cu piciorul în condiții de minimă siguranță. De aspect, este inutil să amintim, pentru că orice comparație teoretică cu ceea ce ar trebui să fie o străduță, cât de mică, într-un oraș european, pică din fașă.
De 13 ani, pe baricade
Pe doamna Maria Moraru o știe tot cartierul din zona Băii Comunale. Vânzătoarea de la chioșcul ”Vieții libere” este un barometru al noutăților, care le dă ”buna ziua” și un zâmbet, dar și veștile zilei, gălățenilor care locuiesc în această parte a orașului. Este o prezență cotidiană în viaţa cititorilor ziarului de 13 ani, după ce a trecut pe la chioșcurile de la căminele studențești și din Bariera Traian. Nu poate renunța la plăcerea de a avea în mână ziarul căruia îi dedică fiecare zi, începând de la primele ore ale dimineții, dar nici la oamenii care i-au devenit mai mult decât clienți, prieteni! ”Pe mine mă știe toată lumea de aici, ne cunoaștem. Am un regret mare însă, că lumea nu mai citește ziarul ca înainte. Pe vremuri vindeam 300 de ziare zilnic, acum, câteva zeci. Mulți îl citesc pe internet, nu mai cumpără. Dar altceva este când ții hârtia în mână, o răsfoiești!”, ne-a mărturisit colega noastră de la chioșcul amplasat vizavi de Baia Comunală.
Joi, venim la Studenţi
Cotidianul "Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă, în zona în care locuiesc. Astfel, joi, 12 martie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm la Căminele Studenţeşti, în faţa căminului G, pentru a ne spune care sunt principalele probleme din cartierul dumneavoastră, dar şi pentru a le sugera autorităţilor ce pot face pentru remedierea lor. În cazul în care nu ajungeţi la întâlnire, ne puteţi scrie pe adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
