În locul hrubei şi al vechilor fundaţii rămase din locuinţa familiei Apostolide, arheologii Muzeului de Istorie "Paul Păltănea" din Galaţi au descoperit, în timpul cercetărilor desfăşurate în părculeţul de la Parfumul Teilor, un misterios bazin de mari dimensiuni. Este primul dintre cele cinci bazine de apă pentru stingerea incendiilor provocate de bombardamente, bazine care ar fi trebuit să fie construite în Galaţi în 1944. Povestea am aflat-o de la directorul Muzeului de Istorie, Cristian Căldăraru.
Aşa cum aţi putut afla din „Viaţa liberă”, începerea modernizării parcului de la Parfumul Teilor, contractată de Primăria Galaţi, a fost condiţionată de efectuarea unor săpături arheologice preventive. Conform Primăriei Galaţi, "prin avizul eliberat de către Direcția de Cultură Galați s-a solicitat ca pe parcursul lucrărilor să se realizeze și cercetarea arheologică în zonă, în vederea descoperirii vechilor fundații ale locuinței familiei Apostolide și, eventual, a hrubei". Ei bine, arheologii au găsit un imens bazin, după cum vă informam în ediţia din 1 august 2020 a ziarului „Viaţa liberă”.
„Nu se ştia ce caută un astfel de bazin cu dimensiuni destul de mari, o latură de 18 metri cu 14 metri lăţime, adânc de aproximativ 3 - 3,5 metri poate. Am parcurs o etapă de cercetări şi documentare în arhive şi între colegi - mi-au fost alături Adrian Pohrib, directorul de la Arhivele Statului şi colegii Viorica Pisică, fost muzeograf la Muzeul de Istorie, şi Nelu Caşu, care a lucrat, o perioadă, în Arhivele din Galaţi - şi am reuşit să aflu”, ne-a explicat Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie.
Proiect tip pentru cinci bazine
Bazinul îşi datorează existenţa Apărării Pasive (astăzi, Apărarea Civilă), care luase fiinţă şi în România în perioada interbelică, având ca misiune apărarea cetăţenilor în caz de conflict armat.
„În 1944, încă din februarie, Apărarea Pasivă de la nivel central a transmis în teritoriu un proiect de construire a unor bazine de apă pentru stingerea incendiilor în cazul bombardamentelor cu bombe incendiare. Proiectul era tip, supervizat de către un gălăţean ajuns în Ministerul Lucrărilor Publice la Bucureşti - Constantin Iosipescu, despre care am aflat de la nepotul lui, Sergiu Iosipescu, arheolog şi cercetător ştiinţific din Bucureşti. În felul acesta, a ajuns la Galaţi acest proiect şi a fost pus în aplicare în toate cele cinci circumscripţii ale oraşului, după cum era împărţit atunci.
Cele cinci amplasamente erau: pe terenul Şcolii Primare Nr. 12 de Băieţi din Cartierul Demobilizaţilor, pe terenul Şcolii Normale, pe terenul Şcolii Armene de pe strada Sfântul Spiridon, în curtea Liceului Industrial de pe strada Traian, iar cel de-al cincilea, pe terenul Asigurărilor Sociale din Galaţi, de pe strada Domnească, care erau deja în fosta proprietate Plesnilă (astăzi, sediul ziarului «Viaţa liberă»)", ne-a declarat directorul Căldăraru.
Primul bazin
„În zona centrală, în circumscripţia 1, s-a ales acest loc pentru că, la cutremurul din 1940, proprietatea familiei Apostolide - vecină cu avocatul Plesnilă - a suferit daune importante. În 1941, la recensământ nu mai apare aici casa Apostolide, ci teren viran. Se pare că, fiind zona centrală a oraşului, primul bazin a fost construit aici. În documentele pe care le-am găsit în Arhive, se precizează faptul că pe 28 mai 1944 era terminat bazinul din Domnească, urmând ca al doilea să intre în lucru. Nu este indicat locul celuilalt bazin. Posibil să fie cel din zona Demobilizaţilor sau poate din zona Pieţei. Gropile fuseseră săpate din martie - aprilie, până la sfârşitul lunii mai în toate cele cinci circumscripţii, s-au scos aproximativ 2.000 de metri cubi de pământ, urmând ca ele să fie amenajate şi racordate la reţeaua de apă a oraşului. Bazinul de pe Domnească era terminat, racordat la reţeaua de apă, fiind funcţional. Au venit, însă, în valuri, bombardamentele din iunie, din august, dinamitarea oraşului şi cu siguranţă nu mai stătea nimeni sub ploaia de bombe să construiască bazine”, spune directorul Muzeului de Istorie.
Prin urmare, este greu de spus dacă şi unde mai există vreun asemenea bazin.
„După 1944, evident, nu mai era nevoie să se mai construiască bazinele de apă pentru stingerea incendiilor şi atunci cel de pe Domnească a fost acoperit cu molozul rezultat din demolarea locuinţei lui Apostolide. După anii ’50, s-a amenajat părculeţul pe care Primăria vrea să îl modernizeze”, ne-a explicat directorul Căldăraru.
Între timp, muncitorii au acoperit din nou cu pământ bazinul, ai cărui pereţi au fost deterioraţi la momentul primei acoperiri şi a compactării terenului. Însă Muzeul de Istorie a propus Primăriei amplasarea în parc a unor panouri care să spună povestea bazinului şi să ofere şi schiţa lui din 1944, împreună cu explicaţiile, oferind astfel o pagină de istorie a Galaţiului.
