Misterul bazinului descoperit în parcul de la Parfumul Teilor (FOTO)

Misterul bazinului descoperit în parcul de la Parfumul Teilor (FOTO)

Marian Calestru
Evaluaţi acest articol
(32 voturi)
3 comentarii

În locul hrubei şi al vechilor fundaţii rămase din locuinţa familiei Apostolide, arheologii Muzeului de Istorie "Paul Păltănea" din Galaţi au descoperit, în timpul cercetărilor desfăşurate în părculeţul de la Parfumul Teilor, un misterios bazin de mari dimensiuni. Este primul dintre cele cinci bazine de apă pentru stingerea incendiilor provocate de bombardamente, bazine care ar fi trebuit să fie construite în Galaţi în 1944. Povestea am aflat-o de la directorul Muzeului de Istorie, Cristian Căldăraru.

Aşa cum aţi putut afla din „Viaţa liberă”, începerea modernizării parcului de la Parfumul Teilor, contractată de Primăria Galaţi, a fost condiţionată de efectuarea unor săpături arheologice preventive. Conform Primăriei Galaţi, "prin avizul eliberat de către Direcția de Cultură Galați s-a solicitat ca pe parcursul lucrărilor să se realizeze și cercetarea arheologică în zonă, în vederea descoperirii vechilor fundații ale locuinței familiei Apostolide și, eventual, a hrubei". Ei bine, arheologii au găsit un imens bazin, după cum vă informam în ediţia din 1 august 2020 a ziarului „Viaţa liberă”.
„Nu se ştia ce caută un astfel de bazin cu dimensiuni destul de mari, o latură de 18 metri cu 14 metri lăţime, adânc de aproximativ 3 - 3,5 metri poate. Am parcurs o etapă de cercetări şi documentare în arhive şi între colegi - mi-au fost alături Adrian Pohrib, directorul de la Arhivele Statului şi colegii Viorica Pisică, fost muzeograf la Muzeul de Istorie, şi Nelu Caşu, care a lucrat, o perioadă, în Arhivele din Galaţi - şi am reuşit să aflu”, ne-a explicat Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie.

Proiect tip pentru cinci bazine

Bazinul îşi datorează existenţa Apărării Pasive (astăzi, Apărarea Civilă), care luase fiinţă şi în România în perioada interbelică, având ca misiune apărarea cetăţenilor în caz de conflict armat.

„În 1944, încă din februarie, Apărarea Pasivă de la nivel central a transmis în teritoriu un proiect de construire a unor bazine de apă pentru stingerea incendiilor în cazul bombardamentelor cu bombe incendiare. Proiectul era tip, supervizat de către un gălăţean ajuns în Ministerul Lucrărilor Publice la Bucureşti - Constantin Iosipescu, despre care am aflat de la nepotul lui, Sergiu Iosipescu, arheolog şi cercetător ştiinţific din Bucureşti. În felul acesta, a ajuns la Galaţi acest proiect şi a fost pus în aplicare în toate cele cinci circumscripţii ale oraşului, după cum era împărţit atunci.

Cele cinci amplasamente erau: pe terenul Şcolii Primare Nr. 12 de Băieţi din Cartierul Demobilizaţilor, pe terenul Şcolii Normale, pe terenul Şcolii Armene de pe strada Sfântul Spiridon, în curtea Liceului Industrial de pe strada Traian, iar cel de-al cincilea, pe terenul Asigurărilor Sociale din Galaţi, de pe strada Domnească, care erau deja în fosta proprietate Plesnilă (astăzi, sediul ziarului «Viaţa liberă»)", ne-a declarat directorul Căldăraru.

Primul bazin

„În zona centrală, în circumscripţia 1, s-a ales acest loc pentru că, la cutremurul din 1940, proprietatea familiei Apostolide - vecină cu avocatul Plesnilă - a suferit daune importante. În 1941, la recensământ nu mai apare aici casa Apostolide, ci teren viran. Se pare că, fiind zona centrală a oraşului, primul bazin a fost construit aici. În documentele pe care le-am găsit în Arhive, se precizează faptul că pe 28 mai 1944 era terminat bazinul din Domnească, urmând ca al doilea să intre în lucru. Nu este indicat locul celuilalt bazin. Posibil să fie cel din zona Demobilizaţilor sau poate din zona Pieţei. Gropile fuseseră săpate din martie - aprilie, până la sfârşitul lunii mai în toate cele cinci circumscripţii, s-au scos aproximativ 2.000 de metri cubi de pământ, urmând ca ele să fie amenajate şi racordate la reţeaua de apă a oraşului. Bazinul de pe Domnească era terminat, racordat la reţeaua de apă, fiind funcţional. Au venit, însă, în valuri, bombardamentele din iunie, din august, dinamitarea oraşului şi cu siguranţă nu mai stătea nimeni sub ploaia de bombe să construiască bazine”, spune directorul Muzeului de Istorie.

Prin urmare, este greu de spus dacă şi unde mai există vreun asemenea bazin.

„După 1944, evident, nu mai era nevoie să se mai construiască bazinele de apă pentru stingerea incendiilor şi atunci cel de pe Domnească a fost acoperit cu molozul rezultat din demolarea locuinţei lui Apostolide. După anii ’50, s-a amenajat părculeţul pe care Primăria vrea să îl modernizeze”, ne-a explicat directorul Căldăraru.

Între timp, muncitorii au acoperit din nou cu pământ bazinul, ai cărui pereţi au fost deterioraţi la momentul primei acoperiri şi a compactării terenului. Însă Muzeul de Istorie a propus Primăriei amplasarea în parc a unor panouri care să spună povestea bazinului şi să ofere şi schiţa lui din 1944, împreună cu explicaţiile, oferind astfel o pagină de istorie a Galaţiului.

Citit 23187 ori Ultima modificare Miercuri, 02 Septembrie 2020 08:17

3 comentarii

  • postat de Terente Marți, 01 Septembrie 2020 12:46 81.12.149.*** Link la comentariu
    12
    8

    Foarte bine pentru iniţiativele luate şi efortul depus, dar stau şi mă întreb de ce instituţii publice precum ISU (care răspunde şi de apărarea civilă) şi APĂ-CANAL (care au avut în patrimoniu aceste bazine cândva) nu au avut cunoştinţă despre asemenea construcţii şi nu au dat o mână de ajutor acestor investigaţii?

    Raportează
  • postat de Georgel Marți, 01 Septembrie 2020 11:50 185.100.87.*** Link la comentariu
    5
    26

    Deci iată, într-adevăr acolo a fost o casă interesantă, căzută la cutremurul din 1940, la fel de frumoasă și impunătoare ca și cele rămase în stânga și în dreapta părculețului actual. Ca urmare comuniștii români, cei din perioada sovietizării României, au găsit doar bazinul improvizat la război și au făcut ceea ce știu ei să facă, un monument dedicat ”răscoalei ţăranilor împotriva jugului burghezo-moşieresc”. Desigur, rămâne lipsit de orice importanță amănuntul că, de fapt, nu a fost vorba de răscoala unor țărani, ci despre un protest al orășenilor hamali și căruțași din cartierele Vadul Ungurului și Lozoveni.

    Comuniștii polonezi, din aceeași perioadă sovietică, au reconstruit întreg ansamblul caselor vechi distruse de nemți în centrul orașului Gdansk, fără a le trece prin cap să facă acolo parcuri. La fel în Dresda comunistă, sau alte orașe din țările ”lagărului” comunist, ca să nu mai vorbim despre orașele, devastate de exact același război, din țările Europei occidentale.

    Nouă când o să ne iasă din cap și această veche obsesie comunistă de a face parcuri pe locul caselor vechi dispărute, de patrimoniu? Când s-a comandat ultimul proiect al acestui parc i-a dat cuiva prin cap să se gândească la reconstituirea unei reprezentative cădiri retro, eventual pentru muzeul d-lui Căldăraru, care aici să reîntregească uitata ”Rezervație de Arhitectură Strada Domnească”?

    Și ne tot mirăm că Galațiul nostru, mereu ”modernizat” și ”regenerat urban”, fără absolut nimic restaurat ca valoare istorică și care să ne amintească de perioada de glorie a ”celui mai vestit târg de pe toată Dunărea”, cum spunea Dimitrie Cantemir, este ocolit de turiștii străini!!!

    Raportează
  • postat de Un zvon, pe la colțuri spuse prin 1966. Marți, 01 Septembrie 2020 10:54 213.233.103.*** Link la comentariu
    12
    6

    Acum, zvon sau nu din perioada 1966, spus pe la colturi, se pare că in perioada stalinista hruba a fost folosită de securitate pentru anchete la sânge si se pare, cei ce nu au rezistat anchetei și unii executați, au fost îngropați acolo. Apoi, după moartea lui Stalin, hruba a fost acoperita, pentru ștergerea urmelor.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.