Străinii îşi croiesc o nouă viaţă la Galaţi. Vezi povestea unui afgan care vrea să trăiască în România!

Străinii îşi croiesc o nouă viaţă la Galaţi. Vezi povestea unui afgan care vrea să trăiască în România!
Foto: Centrul de Cazare pentru Refugiaţi de la Galaţi. Foto. Bogdan Codrescu
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Tot mai mulţi indieni, somalezi, afgani, marocani sau sudanezi vin pe teritoriul ţării noastre pentru a cere protecţie din partea statului român * Odată ajunşi în Centrul Regional de Cazare si Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Galaţi, străinii pot învăţa o meserie şi dacă îndeplinesc condiţiile dobândesc, cu mici excepţii, aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii români

În timp ce milioane de români au ales să plece din ţară, pentru a munci în state din vestul Europei sau au preferat să îşi încerce norocul peste Ocean, mii de cetăţeni ai unor state sărace din Asia sau Africa îşi fac planuri de emigrare luând ca principal reper România. Alungaţi din ţările de origine de considerente politice, economice sau sociale, indieni, somalezi, afgani, marocani, sudanezi, algerieni, pakistanezi şi chiar ruşi bat la porţile Europei, în ciuda diferenţelor lingvistice, de cultură sau chiar de pregătire profesională, sperând că vor reuşi să obţină statutul de azilant şi odată cu acesta nenumărate drepturi care să îi ajute să trăiască în Uniunea Europeană. Nu trebuie decât să intre în România, legal sau nu, şi să declare că vor azil. De aici, drumul spre a intra în procedura de acordare a acestui statut care le poate deschide calea spre o nouă viaţă este asigurată.

Numărul imigranţilor a crescut cu 300 la sută

Străinii care aspiră să capete azil în România sunt tot mai mulţi, statisticile ultimilor ani arătând că ţara noastră este un mic "pământ al făgăduinţei" pentru cei din lumea a treia. O confirmă şeful Centrului Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Galaţi, loc unde în prezent se află peste 130 de refugiaţi, trei sferturi dintre aceştia fiind veniţi prin transfer de la Timişoara.

"A crescut cu 300 la sută numărul refugiaţilor care au trecut prin centrul nostru în ultimii trei ani, iar tendinţa este, în continuare, ascendentă. Dacă până nu demult filiera preferată de străini pentru a ajunge în România era de regulă Turcia - Grecia - Serbia - România, pe la Timişoara, acum au început să vină pe frontiera de est, mai exact pe la Oancea. Ajung în Republica Moldova, unde îşi cumpără o viză de studii, iar mai apoi vin aici şi cer azil", explică comisarul Dorinel Geru.

Odată cazaţi în Centru, străinii trec printr-o serie de proceduri menite să ajute nu doar la indentificarea şi introducerea lor într-o bază de date, ci mai ales la emiterea hotărârii de acordare a statutului de azilant. Pe tot parcursul procedurilor, refugiaţii beneficiază de cazare, asistenţă medicală şi multe alte facilităţi.

"Având în vedere că majoritatea sunt musulmani, au aici în centru sală de rugăciuni, club, sală de fitness, absolut tot. Dacă li se aprobă cererea de azil, primesc CNP şi au drept de muncă, deci se pot angaja. Cei care doresc, pot urma cursuri de calificare şi de limba română, noi având un parteneriat cu AJOFM. Primesc de asemenea un paşaport special, un document de călătorie mai exact, cu care se pot deplasa în ţările Uniunii Europene, unde au aceleaşi drepturi ca toţi cetăţenii, cu excepţia dreptului de vot. În plus, au dreptul la un ajutor rambursabil, pe o perioadă de nouă luni, cu posibilitate de prelungire cu încă trei luni, echivalent cu salariul minim pe economie", subliniază şi comisatrul Dorel Hurduc, adjunctul directorului Centrului Regional de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil Galaţi.

Nu toţi cei care solicită azil în România îl şi primesc, dar asta nu înseamnă că sunt expulzaţi imediat. Legea le conferă dreptul să atace în instanţă hotărârea dată de Oficiul Român pentru Imigrări, termenele proceselor făcând ca şederea străinilor în centru să se prelungească ani de zile.

România, rampa pentru Occident

Majoritatea celor care au obţinut azil în România si au reuşit cât de cât să se descurce au plecat în alte ţări din Europa, îndeosebi acolo unde aveau rude sau sunt comunităţi de musulmani. Drumul până acolo nu este însă simplu, deoarece cei mai mulţi nu au, la momentul sosirii în România, niciun fel de acte care să le faciliteze practicarea unei meserii sau exercitarea unei profesii, chiar dacă au absolvit şcoli în ţările de origine şi au avut locuri de muncă.

Într-o astfel de situaţie este Niazi, un cetăţean afgan sosit în centrul de la Galaţi pe 23 februarie 2011. Are 33 de ani, este din Kabul şi a preferat să se rupă de familie pentru a începe o nouă viaţă în România, ţară despre care nu ştia mai nimic când s-a hotărât să părăsească Afganistanul.

"Am plecat din cauza talibanilor. Eu lucram ca şofer şi, din cauză că îi ajutam pe americani, talibanii mi-au făcut zile grele. Veneau la mine acasă şi m-am temut să nu facă rău familiei, aşa că am decis că mai bine e să plec. Mai am un frate la Londra, iar acasă mi-am lăsat părinţii, o soră şi un frate mai mic", îşi începe povestea Niazi.

Tânărul afgan este unul dintre norocoşii care au reuşit să obţină azil şi astfel a fost introdus în programul prin care urmează cursuri de limba română. Ar putea, teoretic, să şi muncească, dar pentru că nu are niciun atestat deocamdată şi nici permis de conducere, este nevoit să mai aştepte.

"Trebuie să obţin permisul de conducere şi probabil va trebui să fac din nou şcoală. Vreau să muncesc, nu mă tentează să plec în Anglia. Galaţiul e frumos, mai ales că sunt aici cu patru prieteni afgani, cu care împart camera şi îmi petrec timpul. Mai ieşim la plimbare, îmi plac mult faleza şi românii. Cu limba e mai dificil, mi se pare foarte grea", completează Niazi.

Absolvent de 12 clase în Afganistan, azilant într-o ţară despre care a auzit în urmă cu mai puţin de doi ani, fără slujbă, dar ocrotit de o legsilaţie care le dă dreptul oamenilor din ţările defavorizate să o ia de la capăt, Niazi se declară un om mulţumit, în ciuda distanţei de locurile natale şi a dorului de familie. Ştie că orice ar alege, nu va fi mai rău pentru el decât traiul într-o ţară măcinată de conflicte şi războaie.

"Îmi este dor de ai mei, dar vorbesc cu ei pe internet şi, dacă aud că sunt sănătoşi, atunci eu sunt fericit. Ştiu că o să fie bine pentru mine", conchide Niazi, înainte de a ne saluta cu tradiţionalul "Insha`Allah" (n.r. Doamne ajută) şi a se alătura prietenilor săi, care îi sunt o nouă familie la Centrul pentru Refugiaţi.

Citit 7940 ori Ultima modificare Marți, 10 Aprilie 2012 13:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.