În mijlocul naturii (pastel)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Am să te duc (pe toată) în mijlocul naturii,
să-ţi pun nişte pedale printre cicori şi maci,
şi să-ţi repar viteza şi penele din roate,
şi să mă uit la tine cum zbârnâi şi cum faci,
şi dai încet din coarne când îţi îndrept ghidonul,
şi-ţi bâzâi soneria, şi-ţi umblu la rulmenţi,
cum îşi dau coate macii şi iau cicoarea-n braţe,
şi se aprind în şoaptă, şi nu mai sunt atenţi
când chiar mai am oleacă şi termin toate cele,
şi pinionul mare, şi pinionul mic...
strâng spiţele, şterg farul, ba şaua să priceapă
tot grâul: fără tine, mi-i teamă şi mi-i frig...
mi-i teamă că pierd trenul pe care toată viaţa
l-am aşteptat şi-l caut să-l văd măcar aşa
cum fiecare-şi vede pe zare o lumină
şi-o cheamă în ogradă, şi steaua zice da...
mi-i frig de aşteptare... ştii, aşteptarea ceea
cu sufletul la gură, cu inima pe jos...
gata, eşti foarte bună, eşti nouă, hai să mergem...
tu dârdâi supt povară, eu pedalez frumos...
ne fac din mână macii striviţi de întristare
că nu mai stăm supt spice măcar până se coc
îndată două turte mari cât roatele tale
şi pururea cum roata cea (fără) de noroc!

Citit 4213 ori Ultima modificare Marți, 29 Ianuarie 2013 15:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.