Somn de oglinzi uitate pe clavir
chiar la ultimul concert pentru doi şi o singurătate,
şi numai poezie, şi numai poezie,
şi numai fără de care nu se mai poate!
Somn pentru era odată ca niciodată
o vioară care nu m-a lăsat s-o des/cânt...
vioara semăna cu o lebădă nevertebrată,
eu semănam cu Stradivarius din când în când!
Somn pentru este frumos, dar nu ajunge la mine
nici cât durează o clipă în oglindă,
fiindcă spaţiul a mâncat tot timpul
şi nu mai are când/cine să mintă!
Sumă de cvarte şi cvinte şi octave
alunecă în somn... doi nu mai sunt împreună
până când încă o dată odată ca niciodată
va umple singurătatea şi oglinda... Noapte bună!
