Gălăţenii care din nostalgie sau fidelitate faţă de produsele cumpărate direct de la ţărani nu se pot lipsi de mersul la piaţă pot spune cu mâna pe inimă că fiecare drum după târguieli mai mari sau mai mici începe şi se termină cu o provocare. Un tur de forţă, tradus mai bine printr-un slalom abil, încă de la ”poarta” de intrare în cea mai mare piaţă a urbei. Poziţionată, culmea, în centrul oraşului, Piaţa "30 Decembrie" este un veritabil ”bazar”, dar nu neapărat datorită varietăţii de mărfuri sau apucăturilor negustorilor, ci haosului care domneşte fix în centrul ei. E o provocare să vii la cumpărături ”pe jos”, asta ca să nu mai vorbim de ceea ce înseamnă să vii cu maşina, în ideea logică şi firească de a nu-ţi lungi braţele sub greutatea sacoşelor.
A fost, este şi va fi
”Bucla” liniei de tramvai care şerpuieşte prin locul unde îşi au capătul traseele autobuzelor, unde parchează şi întorc microbuzele operatorilor privaţi de maxi taxi, unde mai sunt şi câteva locuri de parcare, asta ca să nu mai vorbim de staţia de taxiuri este o componentă fără de care Piaţa Centrală nu ar fi piaţă. Din păcate, nu în sensul bun al cuvântului, pentru că felul în care mijloacele de transport se ”îmbină” cu pietonii zăpăciţi de grabă şi de frica de a nu fi accidentaţi poate face obiectul unui tratat complet despre cum să nu se desfăşoare circulaţia rutieră.
Deşi în ultimii 20 de ani piaţa s-a dezvoltat, iar mijloacele de transport în comun s-au diversificat şi s-au înmulţit, infrastructura a rămas aceeaşi, ca pentru două tramvaie şi un autobuz. Inutil să mai insistăm asupra a ceea ce se întâmplă când în staţie ajunge un tramvai sau un autobuz, cărora le este tăiată calea de microbuzele care vor să iasă din staţie pentru a nu pierde clienţi. Călători care se precipită din mijloacele de transport în comun, mulţi în vârstă şi cu sacoşe, fac slalom pe macadam fentând celelalte maşini, mai mari sau mai mici, care se strecoară şi ele prin furnicar. Risc maxim ca vreo persoană să fie accidentată sau ca maşinile să fie avariate în tamponări produse mai mult sau mai puţin din cauza nepriceperii şoferilor.
”Se spune că în Galaţi claxonatul este interzis, dar aici măriile lor şoferii îşi fac de cap. Ţipă la pietoni, înjură, nu respectă traseele, se suprapun peste staţiile Transurb. Există un mare risc de accidentare aici. Ei ar trebui să aibă staţii separate, nu acolo unde scrie BUS”, ne spune Neculai Staicu, un veteran în vârstă de 93 de ani. Destul de greu de realizat, am spune, în condiţiile în care acelaşi spaţiu, destul de mic, trebuie să găzduiască atâta concurenţă, iar parcarea cu plată din faţa halelor noi pentru maşinile particulare trebuie să aibă şi ea locul ei. Când, dacă şi mai ales cum se va putea rezolva această problemă este o necunoscută la care municipalitatea şi administraţia pieţelor ar trebui să se gândească la modul cel mai serios.
Refugiul de sub copertină
Lăsând în urmă haosul din punctul zero al Pieţei Centrale şi tarabele cu zarzavaturi, ajungem la punctul terminus al sesiunii de cumpărături. Cei care nu ajung la piaţă cu maşina pentru a se enerva în căutarea unui loc de parcare şi nici nu au bani de dat la taxi, au de ales: tramvai, microbuz, autobuz. Dacă într-un maxi-taxi te poţi urca relativ repede fentând furnicarul, celelalte două variante cer nervi tari şi asta din cauza staţiilor mizere, care nu au mai văzut urmă de îmbunătăţire de ani buni. Începând de la trotuare, înguste, murdare şi ciuntite, cu borduri sparte, şi până la lipsa oricărui refugiu unde gălăţenii care tocmai şi-au făcut cumpărăturile să se poate adăposti în caz de plouă, staţiile din piaţă, mereu arhipline de altfel, arată groaznic.
”De o viaţă vin în Piaţa Centrală ca să fac cumpărăturile. Am 61 de ani şi stau în Ţiglina, dar nu mă duc acolo în piaţă, vin aici. Vă spun cu mâna pe inimă că singurul lucru care mă îngrozeşte este transportul. Te piteşti sub prelatele astea de la magazine, că nu au fost în stare să pună vreo două refugii. Când vine autobuzul, trage în mijlocul străzii, ne călcăm în picioare ca oile. Trec şi maşini pe aici, se încurcă între ei. N-ar putea oare să amenajaze cumva staţiile astea, că la piaţă omul are bagaje, nu merge cu mâinile în buzunare”, ne spune Olimpia Stanciu. Cu alte cuvinte, nimic nou. La precedenta întâlnire cu cititorii a reporterilor ”Vieţii libere” în Piaţa Centrală situaţia era identică. Doar nămolul era altul, rezultat din zăpada topită sub praful din târg.
