Cum mergi pe Domnească şi treci de căminele studenţeşti, ajungi în cartierul ce de anul trecut a primit numele de „Petru Rareş”. Orice gălăţen get-beget habar nu are însă de această denumire şi foloseşte pentru respectiva zonă numele împământenit - "Vadu Ungurului".
"Viaţa liberă" a ajuns pentru a doua oară în cartier în decursul acestei campanii. Din păcate, deşi unele lucruri chiar s-au schimbat, altele au rămas fix la fel, iar locuitorii nu văd ncio rază de speranţă la orizont.
La capitolul lucruri bune, am putea trece faptul că mai multe străduţe au primit asfaltul binemeritat, asfalt ce nu mai fusese turnat din vremuri imemoriale. Cu toate că problema căii de rulare s-a rezolvat, au rămas totuşi lucruri confuze. ”Pe alei au rămas în continuare gropi, probabil lăsate pentru canalizare. De asemenea, plăcuţele cu numele aleilor au fost puse absolut aiurea şi, în momentul în care chemi un taxi sau îi spui cuiva să vină la tine, se pierde printre indicatoare”, ne-a explicat Valentin Vasile.
Din păcate, lucrurile bune se opresc aici.
Câinii - prinţii din Vad
Au existat multe legende despre faptul că Vadu Ungurului este un cartier rău-famat. La un moment dat, era un pol de putere al lumii interlope din Galaţi, dar şi din sudul Moldovei. Acele vremuri par demult apuse. Interlopii de altă dată ori au îmbătrânit, ori au ajuns prin Spania sau prin Italia.
Acum, prinţi peste cartierul celebru pentru afacerile sale subterane au rămas câinii. Nu este colţ de stradă sau petic de alee unde să nu găseşti câţiva maidanezi, gata-gata să te atace. „Au fost zeci de oameni atacaţi pe-aici. La un moment dat, o femeie a fost luată cu ambulanţa, după ce a fost atacată de o haită. Ajung la concluzia că patrupezii au mult mai multe drepturi decât avem noi”, ne-a explicat acelaşi Valentin Vasile. „Şi noi plătim impozite ca orice cetăţean al Galaţiului. Nouă de ce nu ne este permisă nicio facilitate?”, s-a mai întrebat retoric gălăţeanul.
„Eu acum sunt însărcinată şi nu prea ies din casă. Seara însă nu ieşeam nici înainte prea mult, pentru că unii din aceşti câini sunt agresivi şi nu vreau să ajung la spital din cauza muşcăturilor. Cred că avem cel puţin 20 de câini pe cap de locuitor”, a spus Roxana Gabriela Dinu.
Frica de birocraţie
Nu numai câinii comunitari reprezintă o problemă pentru oamenii din cartierul Vadu Ungurului. Şi cei de prin curţi, în momentul în care numărul lor depăşeşte o anumită limită a decenţei, pot cauza reale neplăceri. „Eu stau pe strada Miron Costin, spre exemplu. Lângă mine locuieşte o doamnă, care deţine foarte mulţi câini. Pe lângă faptul că fac o gălăgie infernală în fiecare noapte, mai există şi problema mirosului. Sunt bătrân, dar totuşi încerc să fac curăţenie în curtea mea şi în faţa proprietăţii. Din păcate, cu această femeie nu se prea poate înţelege lumea. Până acum, nu am apelat la Primărie sau la alte servicii, din cauza fricii de birocraţie. Pur şi simplu, nu vreau să stau pe la zece birouri să-mi explic problema, şi nimeni să nu facă nimic. Încerc să o fac cunoscută prin intermediul ziarului. Dacă nici aşa nu se va sesiza nimeni, atunci voi apela la autorităţi”, a explicat Tache Dediu.
Piaţa inexistentă
Din păcate, locuitorii cartierului au şi o mare problemă vizavi de aprovizionare. Pentru a ajunge la piaţă, fie vară, fie iarnă, aceştia trebuie să apeleze la mijloacele de transport în comun, nu de alta, dar altă variantă pentru a-şi face cumpărăturile nu au. S-a ajuns în această situaţie, deoarece autorităţile nu au binevoit să creeze o astfel de facilitate.
Din păcate, Vadu Ungurului a rămas în continuare un cartier defavorizat al Galaţiului, deşi, la modul teroretic, zona este aparent centrală.
De ce Petru Rareş?
Autorităţile locale au luat decizia de a schimba numele cartierului în Petru Rareş, ca gest de omagiu faţă de fostul domnitor al Moldovei. În raportul de specialitate al proiectului se arată că „Petru Rareş, fiul natural al lui Ştefan cel Mare, a fost domnitor al Moldovei de două ori. Viaţa lui Petru Rareş înainte de domnie este destul de puţin cunoscută, Ion Neculce menţionând că acesta era negustor de peşte în zona Galaţiului”. Raportul anexează chiar şi o descriere a lui Petru Rareş, în viziunea lui Grigore Ureche: “Cu adevărat era ficior lui Ştefan Vodă cel Bun, că întru tot simăna tătâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia, lucruri bune făcea, ţara şi moşiia sa ca un păstor bun o socotiia, judecată pre direptate făcea”.
