* Vegetaţie sălbatică, trotuare sparte, carosabil ciuruit, spaţii verzi neîngrijite alcătuiesc peisajul cartierului care se vrea a fi „partea civilizată” din zona Aviaţie
Vecin cu „indezirabilul” Micro 40 - etalon pentru zonele rău famate din oraş, reprezentativ pentru sărăcie şi violenţă, Micro 38 ar ocupa, într-un top al cartierelor din zona Aviaţiei, un loc în partea superioară a clasamentului. Blocuri ceva mai curăţele, cel puţin la exteriorul cartierului, oameni ceva mai scăpătaţi şi o reputaţie cumva mai bună la capitolul linişte şi siguranţă. La bani mărunţi, zona însă nu străluceşte pentru că fiecare pas făcut în interiorul cartierului, printre blocuri, dezvăluie o realitate în care se întâlnesc deopotrivă nepăsasera autorităţilor şi lipsa de spirit civic a oamenilor care locuiesc pe aici. Cea mai recentă incursiune a „Vieţii libere” în cartier a lăsat loc concluziei că locatarii de aici, prin intermediul reporterilor, au semnalat degeaba neajunsurile aşezării în cel puţin două rânduri. Nici autorităţile locale, nici parlamentarii mult disputatului Colegiu 9, din care face parte cartierul, nu au fost sensibilizaţi de semnalarea doleanţelor celor al căror vot l-au cerut.
„Gaura” de bun venit
Chiar la intrarea în cartier, pe una dintre străduţele dinspre bulevardul Traian Vuia, te întâmpină o prea frumoasă canalizare. Fără capacul regulamentar, care mai mult ca sigur a poposit demult în vreun centru de colectare în schimbul a câţiva bănuţi. Nici urmă de îngrădire sau semnalizare, doar norocul sau o privire suficient de ageră putându-i feri pe trecătorii neavizaţi să nu-şi rupă picioarele. Riscurile nu dispar nici dincolo de gura de canalizare lăsată de izbelişte pentru că, pe măsură ce înaintezi în interiorul cartierului, descoperi că îţi trebuie agilitate şli încălţăminte rezistentă pentru a trece cu bine peste trotuarele ciobite, bordurile sparte sau lipsă ori pe carosabilul plin de gropi şi denivelări. Se vede clar că nimeni nu a mai trecut pe aici cu vreun plan de reabilitare, ca să nu mai zicem de vreo roabă de asfalt.
Blocuri şi parcări, camuflate de bălării
Dacă nu vă faceţi griji pentru siguranţa picioarelor şi calitatea asfaltului, nu vă faceţi nici speranţe că, odată ridicându-vă ochii, veţi putea găsi cu privirea vreun colţişor care să vă încânte privirea. La tot pasul, fie în alei, fie în parcări, dar mai ales în jurul blocurilor, jungla e la ea acasă. Boscheţi crescuţi şi din pământ şi din crăpăturile asfaltului, pe unde au apucat, domină peisajul, dând cartierului un aer de aşezare abandonată. Gardurile vii nu au mai văzut foarfece de multă vreme, iarba stă crescută neglijent pe oriunde, copacii crescuţi care cum i-a lăsat Dumnezeu. Nici gospodarii edilitari, nici locatarii care ar trebui, poate, să se îngrijească puţin de aspectul spaţiilor verzi de lângă blocuri nu şi-au lăsat amprenta în vreun fel care să arate că Micro 38 este o zonă „ceva mai civilizată” decât cartierele învecinate.
Rablele, regine pe trotuare
Cartierul este unul în care, deocamdată, buldozerele Primăriei nu au ajuns pentru a demola garajele. Din câte se pare, nici vreo autoritate abilitată nu a călcat prin zonă pentru a face ordine în privinţa maşinilor vechi parcate pe trotuare sau lăsat de izbelişte chiar în locurile amenajate. Autoturisme degradate, care evident nu au mai fost urnite din loc de foarte multă vreme, acoperite cu praf, pânze de păianjen, cu roţile dezumflate şi mâncate de rugină, dar camuflate corespunzător de boscheţii omniprezenţi, pot fi întâlnite, spre exemplu, în zona blocurilor N 10, K1 sau O3. E drept, operaţiunea de identificare a maşinilor şi mai ales a proprietarilor este destul de dificilă, mai ales în condiţiile în care multe dintre rable nu mai au numerele de înmatriculare, deci şansele ca vreun agent constatator să facă legătura între autoturism şi proprietarul său sunt aproape nule. Problema este însă că maşinile bune de dus la fier vechi ocupă locuri care ar putea fi folosite de cei care au cu adevărat nevoie, sau, după caz, le-ar face viaţa mai uşoară pietonilor care sunt nevoiţi să le ocolească atunci când le întâlnesc în calea lor, pe trotuare. Orice referire la aspectul inestetic devine, în aceste condiţii, mai puţin relevantă.
Apă caldă, apă rece. Furturi de contori şi centrale greu de montat
Războiul locatarilor cu utilităţile îşi are episodul său şi în Micro 38. Oamenii care stau în zonă duc aceeaşi luptă ca mai toţi gălăţenii din cartierele de blocuri când vine vorba de plata facturilor şi confortul personal. Singurul lucru pe care îl pot spune cu mândrie este că la ei apa rece nu a fost tăiată ca în Micro 39, unde zeci de locatari încă mai fac coada la cişmele ca să-şi umple bidoanele, semn că în zona "Beverly Hills" datoriile nu au fost atât de crunte. E cumva de mirare dacă ar fi să ne luam după spusele unor localnici, care susţin că în ultimele luni au fost furaţi sute de contori care măsoară consumul de apă rece la scările de bloc.
"Se fură pe capete contorii de la apă rece, din subsoluri. Cei de la Secţia 4 au venit, au constatat şi a rămas aşa. În tot cartierul s-a întâmplat asta. Le-au furat pentru că sunt din cupru. Intră dimineaţa la 4.00 în subsol şi îi fură. Eu i-am auzit că stau la parter, dar am zis ca vor să oprească apa", ne-a spus Constantin Sfeclă.
Un vis numit centrală
Să stai în bloc cu vecini care nu îşi plătesc întreţinerea sau, mai rău, să faci parte dintr-o asociaţie cu datorii care să pună lacăt pe robinetul de apă caldă, nu e visul niciunul locatar de la bloc, indiferent că stă în centru sau mai la periferie. Aşa se face că febra montării de centrale i-a cuprins şi pe mulţi dintre gălăţenii care locuiesc în Micro 38. Dorinţa de autonomie termică nu este însă uşor de realizat pentru aceia care în prezent s-au adresat Apaterm cu cereri de debranşare şi respectiv pentru aprobarea montării centralelor de apartament.
"Eu vreau să îmi pun centrală, am instalaţia făcută, dar nu îmi dă aprobare. Că o să se hotărască, când o să se hotărască....Când? Când nu o sa o mai pot pune? Sau când o să dea drumul la apă? Toată lumea e derutată!", se plânge nedumerit pensionarul.
Zonele de agrement, un vis frumos. Copiii din 38 se joacă în cartierele vecine
E greu să fii copil şi să locuieşti în Micro 38! Pentru micuţii care vor să se joace în apropierea casei sau pentru cei mai măricei, cărora le-ar plăcea să aibă un loc drăguţ unde să se întâlnească cu prietenii, nu există această posibilitate. Printre bălăriile uriaşe, trotuarele care arată jalnic şi garajele înghesuite şi urâte ca aspect, distracţia celor mici devine un vis imposibil de realizat. Nu rămâne decât ca pruncii să improvizeze jocuri pe maidanul dezolant, să plece prin alte cartiere unde mai există cîte un loc de joacă, sau să stea cuminţi şi resemnaţi în faţa vreunui calculator ori la televizor.
"Am un băieţel de patru ani. Nu am unde să îl duc la joacă aici. Dacă ar fi ceva amenajat, m-aş încumeta să ies cu el mai repede, după ce vin de la serviciu, să se dea într-un leagăn sau să se joace cu copiii. Aşa, trebuie să mergem tocmai în Micro 39, unde sunt vreo două parcuri, sau în Ţiglina, sau la Faleză, dar asta e mai greu. E totuşi un cartier mare, chiar nu e posibil să se facă şi pentru cei mici ceva?", ne-a spus Alin Stoica, un tătic de 33 de ani care locuieşte în Micro 38.
Oamenii din Micro 38 speră ca, într-o zi, cei de la Primărie să îşi amintească şi de ei şi de promisiunea de demolare a garajelor. Măcar a celor care în mod evident sunt amplasate anapoda, astfel încât un mic părculeţ de care să se bucure şi copiii şi părinţii să prindă formă şi viaţă.
Nemulţumirea unui deţinător de grădină: „Plătim taxe pentru servicii neexistente”
Constantin Sfeclă (63 ani) este unul dintre puţinii locatari din zonă care a avut curajul să vină la întîlnirea cu reporterii „Vieţii libere” de joi, 7 august, cu speranţa că problema cu care se confruntă îşi va găsi o rezolvare, atât pentru el cât şi pentru alţii, aflaţi în situaţii similare. Gălăţeanul deţine, cu chirie, o grădină la Centură, pentru care plăteşte 750 de lei pe an, la Primărie. Toate bune şi frumoase, numai că pentru taxa de habitat, pe care a aflat în urmă cu câteva luni, că trebuie să o plătească retroactiv pe cinci ani, nu prea beneficiază de serviciile de salubrizare aferente grădinii sale. „Mi-a venit o hârtie de la primărie, prin mai, precum că suntem obligaţi să plătim taxă de habitat. Eu plătesc oricum şi la bloc, şi trebuie şi aici. Ei spun că să plătesc cu cinci ani în urmă, dar ei m-au anunţat acuma, printr-o hârtie. Când m-am dus să plătesc chiria, până la 750 de lei cât am eu, au spus că nu îmi mai primeşte chiria până nu fac o declaraţie că sunt de acord să plătesc pe ultimii cinci ani taxa de habitat. E vreo 600 de lei şi cu 700 chiria, 1.300 de lei. Păi e o pensie şi jumătate de-a mea! Şi au pus şi penalităţi. Ei au pus două containere, unul mai jos spre Talcioc şi unul mai la deal şi vin şi iau de acolo gunoiul care se adună de prin grădini. La Fabrica de Bere, pe unde am eu grădina, nu au pus container pentru că e o staţie de sortare a gunoiului menajer pentru blocuri şi noi ne ducem acolo, deşi e ilegal să aruncăm acolo gunoiul de la grădini. Plătim pentru servicii care nu există!”, ne-a semnalat gălăţeanul, care riscă să îşi piardă grădina dacă nu rezolvă problema până la 1 ianuarie 2015.
Omul recunoaşte că încă se gândeşte la o soluţie pentru a diminua măcar cuantumul taxei, având în vedere că este invalid de gradul doi şi legea i-ar permite acest lucru. Pentru a desluşi însă tainele birului perceput fără nici un serviciu la schimb, a încercat să obţină nişte răspunsuri de la primar. „Primarul nu poate fi deranjat cu probleme d-astea”, i s-ar fi răspuns când a încercat să se înscrie în audienţă.
Deziluzie de alegător: "Degeaba te duci la deputaţi"
Împărţirea oraşului pe colegii electorale nu i-a apropiat pe cetăţeni de aleşi nici în Micro 38. Cristofan Mardare este un pensionar care nu a lipsit la nicio votare, dar când a bătut la uşile birourilor din cartier, n-a avut cu cine vorbi: "Degeabă te duci la deputaţi. Au chipurile birouri aici, dar niciodată nu îi găseşti, pe niciunii. Nici de la PSD, nici de la PDL".
Colocatari cu blană şi colţi. Haitele de câini, teroriste pe Centură
De la dulăul bătrân la căţelul care abia învaţă să latre, câinii sunt acasă în Micro 38. Periculoşi pentru oameni, dar la adăpost de riscul de a fi adunaţi de pe străzi, patrupezii fac legea. "În zona centurii, seara, nu poţi coborî din maşină cu o sacoşă în mână. Dacă nu te asiguri sau nu ai maşină cu care să ajungi cât mai aproape de casa scării, e dezastru", ne spune o pensionară de 67 de ani.
