Este zona zero a oraşului, e avantajos amplasat în vecinătatea Dunării, lucruri care, valorificate corect, ar putea transforma cartierul Spicu într-o atracţie turistică. În realitate, totul aici a înţepenit sub aerul comunist care i-a fost dat odinioară, sub lipsa de interes şi nepăsarea autorităţilor.
Unul dintre locuitorii de la Spicu venit la întâlnirea cititorilor cu "Viaţa liberă" este chiar unul dintre foştii viceprimari ai oraşului, Lucian Podlaţi: "A venit anul acesta în vizită la mine un amic din Cluj. M-a întrebat: Unde e centrul oraşului? I-am zis că aici. Şi-a făcut cruce şi a zis că aşa ceva nu se poate! El îşi făcuse impresia că locuiesc într-un cartier mărginaş. Niciun primar nu a fost interesat să facă ceva pentru zona aceasta. Arată jalnic!", susţine fostul viceprimar.
La îndemnul acestuia am pornit-o pe străduţele din spatele parcului, la M-uri. Grădini pline de gunoaie, dar şi de frunze. Blocuri cu aer bătrânicios, de pe faţadele roase de igrasie se coşcoveşte varul şi cad bucăţi din zidurile mâncate de vreme şi de apa infiltrată în ele.
"Mergeţi şi în spatele P-urilor", ne-a îndemnat o doamnă. "Să vedeţi câte gunoaie zac prin grădini, neridicate de luni. Ne-au împânzit şobolanii. Eu stau la parter, m-am trezit de câteva ori cu ei în casă. Nu oamenii cartierului fac mizerie. Se adună noapte de noapte golanii, beau, fumează, mănâncă şi aruncă resturile în grădini", ne spune, supărată, femeia.
Spre surprinderea noastră, în spatele P-urilor ne întâlnim cu maşina şi lucrătorii de la Ecosal, care adunau de zor frunzele, chiar în zi de sărbătoare, în plin Sfântul Andrei. Cum seara, la Elice, urmează să aibă loc spectacole câteva zile la rând, constatăm aceeaşi preocupare a autorităţilor de a rezolva problemele în ultimul moment.
Spicu e unul dintre cartierele unde garajele au rămas neatinse şi se vede o acută lipsă a locurilor de parcare. Pietonii, de regulă oameni în vârstă, cartierul fiind locuit în principal de pensionari, sunt expuşi zilnic pericolelor de a fi loviţi de maşini, pentru că sunt nevoiţi să circule pe străzi, trotuarele înguste fiind ocupate de autoturismele parcate, de cele mai multe ori alandala, pentru că nu e loc suficient. Unele maşini "atârnă" de pe trotuar în stradă. Prin urmare, nici ca pieton, nici ca şofer nu ai şanse să circuli în siguranţă pe străzile cartierului.
O altă problemă semnalată de cetăţenii din zonă e cea a iluminatului necorespunzător. "Dacă veniţi noaptea pe-aici, o să vedeţi că în zona blocurilor P10 - P12, mai ales pe unde sunt maşinile parcate, sunt becuri lipsă, lăsând mână liberă hoţilor de maşini", ne spune un locuitor al cartierului, ieşit cu câinele la plimbare.
Niciun indicator spre monumentele din zonă
Deşi în zonă sunt trei hoteluri în care se cazează turişti, autorităţile nu au montat nicio tăbliţă care să semnalizeze că în zonă sunt câteva obiective de vizitat, care vorbesc de istoria oraşului, mai veche sau mai nouă.
Nicăieri nu scrie că în imediata vecinătate a Falezei există Mănăstirea "Sf. Arhangheli - Metoc", aşezământ spiritual cu deosebită valoare istorică. Este situată în vatra veche a oraşului, în imediata apropiere a Bisericii "Sf. Nicolae", fostă mănăstire. Nicăieri nu este menţionat că în zonă s-a înfiinţat cea mai veche şcoală din Galaţi, care anul acesta a sărbătorit 185 de ani de existenţă - Şcoala Gimnazială Nr. 24 "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil", fondată în 1832, în două chilii ale mănăstirii omonime.
Călătorii veniţi la Galaţi nu au de unde să ştie că, între două blocuri, pe strada Egalităţii, rezistă încă poarta turcească a unui vechi han, construit la începutul secolului al XIX-lea. Deşi declarată monument istoric, nu s-a reuşit niciodată o restaurare a ei, deşi s-a promis în repetate rânduri.
Nici măcar spre alt monument simbol al Galaţiului - Elicea - nu există indicatoare. Iar la faţa locului nu există nimic care să lămurească vizitatorul despre importanţa acestui monument care vorbeşte despre o istorie mai nouă a oraşului, în afară de inscripţia în care se menţionează că se sărbătoresc 80 de ani de la înfiinţarea Şantierului Naval din Galaţi. 80 de ani, dar când s-a întţmplat asta? Vizitatorilor curioşi nu le rămâne decât să apeleze la google, pentru că autorităţile din Galaţi suferă de indiferenţă, când vine vorba de istoria urbei.
Aleea pietonală s-a înnoit cu bănci
Unul dintre puţinele lucruri care ne-a bucurat şi care s-a schimbat în bine la Spicu e faptul că aleea pietonală din zona P-urilor s-a înnoit cu bănci de lemn care au adus un suflu de nou şi de îngrijit spaţiului lăsat de ani buni în paragină. Ne-au impresionat plăcut şi coşurile de gunoi din lemn, "asortate" cu băncile, care împânzesc din belşug zona. Dar şi faptul că se lucra de zor la curăţenia de dinainte de sărbătoare. E drept, cam în ultimul moment, dar mai bine mai târziu decât niciodată. La Elice, unde urmau să aibă loc spectacolele de Zilele Galaţiului şi de Ziua Naţională a României, erau plantate flori proaspete, iar statuia lui I. C. Brătianu avea un "look" îngrijit. Însă de această "toaletare" a avut parte doar zona din faţa P-urilor, nu şi străduţele din interiorul cartierului, semn că autorităţile lucrează după principiul "afară-i vopsit gardul".
Piaţa Veche a rămas pustie
Poate că nimic nu vorbeşte mai bine despre un cartier aşa cum o fac zonele destinate comerţului. La Spicu, altădată un vad comercial important al oraşului, renumit pentru alimentara şi Piaţa Veche din zonă, acum nu mai există decât câteva dughene de cartier.
Atât le-a mai rămas locuitorilor de la Spicu pentru făcut târguieli. Câteva consignaţii la parter de bloc, dar şi vechile magazine din zona parcului, care au rămas şi acum cu aerul prăfuit de pe vremea comunismului.
Însă cel mai trist lucru din tot cartierul este Piaţa Veche. Altădată, plină de lume şi de strigătele negustorilor care îmbiau cumpărătorii, astăzi este pustie. Câteva tarabe stau goale, niciun cumpărător, niciun vânzător. Clădirea care ar fi trebuit să adăpostească standurile cu diverse produse e aproape o paragină. De pe trepte zboară dalele, semn că nu s-a mai umblat pe acolo de multă vreme, uşile au lacăte. La fel şi standul unde scrie cu litere mari "Măcelărie".
Zona e cât de cât îngrijită, nu prea se văd gunoaie sau resturi specifice târgului, dar nu se vede niciun om. Trec minute bune şi nu reuşim să întrebăm pe nimeni dacă aşa e de obicei sau doar în ziua în care ne-am nimerit noi acolo, de Sfântul Andrei.
Abia în partea cealaltă, la subsol, vedem un magazin care seamănă mai mult a consignaţie, dar şi aici e lacătul pus, iar un anunţ mic ne arată că e "Inventar".
În sfârşit, dăm de doamna Onofrei, care pare să fie o obişnuită a locului: "Nu vine nimeni să cumpere de aici. În vară, am mai ieşit şi eu cu câte ceva de-ale grădinii, dar nu prea aveam muşterii. Au mai fost persoane cu pepeni, dar de când au plecat ei, prin septembrie, n-a mai venit nimeni la tarabe. Oamenii s-au învăţat să meargă în Piaţa Centrală, în speranţa că găsesc preţuri mai bune şi marfă mai diversificată", ne sune femeia.
Acelaşi lucru îl aflăm şi de la Nataşa Grecu, casier-încasator, cu atribuţii de administrator al pieţei, aşa cum ni s-a prezentat. "Nu prea vin comercianţi. Vara, unul - doi. Oamenii merg din Piaţa Centrală, că e destul de aproape, iar pensionarii au timp să umble, nu sunt nevoiţi să facă cumpărăturile seara, când vin de la serviciu. Spaţiile acoperite au fost închiriate, pentru că stăteau degeaba. Într-o parte s-a făcut imprimerie, iar în cealaltă, ceva cu autoturisme", ne lămureşte responsabila pieţei.
Garaje, ruine şi maidan pentru vagabonzi
Nu că ar avea zona Spicu să se laude cu ceva sclipici, cu excepţia aleei pietonale de la P-uri, unde am găsit ceva mai multă grijă, măcar acum, de Sărbătorile Galaţiului! Dar dincolo de blocurile nerenovate, care arată ca după bombardament, am găsit alte locuri şi mai jalnice, cu aer dezolant, care nu se potrivesc deloc cu peisajul care ar trebui să fie într-o aşa zonă cu potenţial turistic.
Deşi locuri de parcare nu sunt, există aici multe garaje care dau un aspect neplăcut, mai ales că sunt locuri unde se aciuează pierde-vară sau chiar şi pierde-toamnă şi iarnă, despre asta vorbind dozele şi pet-urile de bere împrăştiate la tot pasul, printre mormanele de frunze veştede.
De altfel, aspectul neîngrijit al zonei îl poţi descoperi aproape la orice colţ, la pubelele de gunoi, unde resturile sunt aruncate pe lângă, prin grădinile din faţa blocurilor sau în bălţile "istorice" ale cartierului.
În câteva cuvinte, un loc al contrastelor, unde pe lângă locaţii de fiţe, dai peste ruine putrede de umezeală, care nici măcar aer romantic nu au, maidane pline cu bălării crescute în neştire şi, bineînţeles, gunoaie neadunate cu lunile.
Un graffiti despre Oraşul Roşu
Ne-a atras atenţia un desen care parcă înviorează atmosfera sumbră a cartierului înţepenit într-un aer comunist. Pe pereţii unuia dintre fostele ateliere de pictură, tronează mare o imagine a Galaţiului. Are câteva simboluri esenţiale, coşurile de fum ale combinatului, pescuitul, Dunărea, vapoarele, Turnul de Televiziune, dar şi un altul, mai puţin onorant. Totul a fost înconjurat de artist cu un intens fond roşu, care nu poate să ne ducă cu gândul decât la Oraşul Roşu.
