Am un hectar cu ghiocei,/ şi-un cer plin numai cu luni pline, şi-un sat cu-n drum şi trei fântâni,/ şi-un sân cu mere pentru tine! Am şi dulceaţă de gutui,/ şi vin, şi dor, şi poezie, şi-un gând (ne)bun că-s făt-frumos/ dat să slujească numai ţie! Am şi un şarpe înţelept/ la rădăcina casei unde (m)-am învăţat dintru-nceput/ să nu-mi pierd viaţa-n amănunte! Şi am şi-un vis că vii mereu/ cu carul mic în carul mare, să plângem mult... căci mi-am nălţat/ o fa ...

Aşa încep: "Arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ au coborât fiorii lianelor de ger/ spre braţul meu de-o viaţă ce aştepta stingher/ virginitatea verde din frunzele fecunde!"// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de căldură, dantele diafane s-ademenesc spre foamea sălbatică şi rece!"... Pauză. Nu de publicitate, ci de constatare. Nici un efect scontat. Nici o reacţie imediată. Doar tăcere. N-aud nici o mişca ...

(!) e cea mai frumoasă-ntâmplare/ din nordul acestei secunde,/ e cea mai deşteaptă părere.../ dar nu ştiu de ce nu răspunde/ la strigătul meu din adâncul/ cuvântului dat înainte,/ hăt-hăt, la stârnirea luminii/ din beznă, cu primul părinte (!) (!) e cea mai frumoasă-ndurare/ această-ndărătnică joacă/ din sudul cuvintelor mele.../ s-o strig într-adins şi să tacă/ mai mult decât ţine o viaţă,/ mai mult decât ţine o moarte/ a celui înalt ca o şoaptă/ senină: mai ...

Sunt de acord cu Dumitriţa. Putem începe oricând. Putem aştepta Luna. Putem şi fără Lună. Putem începe chiar aici, afară, pe prispa asta cu flori pe margini, crescute din seminţe aduse de vânt din grădina şi din ograda cu petunii, păpădie, troscot, holeră, brusturi şi hrean. Dacă se întunecă, nu-i nimic, aprindem o lampă de douăsprezece lumini, ori o lumânare, ori citesc la lumina ochilor ei! Dar nici nu-i nevoie de lumină, fiindcă eu iau din memorie toate poeziile! Spe ...

Hai, nenorociţilor, lăsaţi-vă părinţii să moară în pace! Lăsaţi copiii să nu vă spună "la revedere"! Nu vă trebuie nici un "rămas bun" şi nici un "adio" în această călătorie! Năpustiţi-vă! Mecanicul - nenorocitul - vă adoră! Lustruieşte locomotiva cu Lacrimi! O mângâie şi o porneşte şi o fluieră cu aer superior! Fumează ca un sictirit de atâta şi atâta Cale Ferată! Râgâie scârbit de atâtea şi atâtea şi aceleaşi mereu Linii Paralele! Hai, suiţi-vă � ...

(!) am început să nu mai vreau, să nu mai pot rămâne-aici, mă duc la loc, la timp, la mod, mă nalţ încet, încet, încet.../ ştiu că sunt singurul poet care-a (de)scris pământul tot şi cerul tot (!) (!) a fost adânc pe sus, a fost înalt pe jos cuvântul meu prea(ne)milos, (prea)credincios – mi-a arătat cum să nu cad/ nici din rotund, nici din pătrat, cum să rămân sclav de candori şi majestos (!)(!) cuvântul meu – cel de la voi şi pentru voi, prieten bun şi blând ...

Pun palma streaşină la ochi şi mă uit pe coasta cu Adam. Dincoace de zarea cu monastire şi codru secular, pe o pantă dulceagă, văd un morman de paie peste pereţi albaştri şi un gard cotit, cu nuiele orizontale, strâmbe. Asta-i casa în care mă voi dezlănţui cu Dumitriţa, la noapte. Părinţii ei sunt acasă, însă, din câte am aflat, nu se bagă în sentimentele fetei şi nu se amestecă în moaştele altora. Ale mele, adică. Cică fata-i în vorbă numai cu mine, vrea să ple ...

Mă trezesc năucit de visul cu Dumitriţa. Îmi vine să cred că n-am visat, ci a fost real. Cum, adică, dumitriţe în Mai? Dacă în satul cu monastire şi cu făcătoare de minuni pe pereţi a venit toamna, însă eu n-am habar? Dacă eu chiar am fost, în noaptea asta, acolo, şi am fugit ca prostul, în loc să-i rezolv cererea/porunca iubitei?...Sigur că da! Mă şterg la ochi, mă uit mai atent...şi înlemnesc: hainele pregătite pentru întâlnire nu mai sunt aşa, cum le-am aşezat ...

Hai, nenorociţilor, ascendenţilor, descendenţilor, transcendenţilor! Nu vă mai holbaţi la bagaje! Nu mai scormoniţi după batiste! Trenul transcendental mai stă, nu pleacă peste cinci minute, are răbdare! Uite-l cum stă ca prostul şi vă aşteaptă! Mecanicul mănâncă tocăniţa Condamnării pe Viaţă! Şi-i foarte încântat să vă ducă la Locul vostru! Iată-l ce persuasiv zâmbeşte! Face pătrate, cercuri şi gratii cu fumul ţigării! Scuipă igienic pe marginea Gării! ...

Am să mă duc la Dumitriţa, la Adam, mâine seară. Mai ales că şi vecinul m-a îndemnat. Mă pregătesc în toată noaptea asta. Mă pregătesc şi mâine dimineaţă...şi trebuie să mă descurc. Trebuie să mă şi odihnesc. Doar n-am să mă duc făcut praf, ostenit de gânduri controversate şi de insomnie. Gata, uite, nea Marmeladă pleacă după vacă, la Rădeşti. Cică pe înserate se înţelege mai bine şi mai repede cu vânzătorul. Gata, iată, intru în odaia "de curat", scor ...