Omul acesta-i alcătuit din pace şi iubire. Omul acesta nu-i niciodată omul acela, indiferent din care parte a vieţii îl priveşti şi-i cercetezi apropierea. Omul acesta vede înălţare de fiecare dată, când se întâmplă/petrece coborâre în lucruri. Când pleacă, ori când se întoarce, ori când nu pleacă şi nu se întoarce, însă cheamă şi binecuvântă numărătorul şi numitorul lumii, omul acesta îndreaptă şi netezeşte obrazul pământului, să nu se împiedice apa în ...

Una câte una, două câte două, multe câte multe, toate câte toate îşi aduc aminte şi încep să uite...!... (vreau să nu se poată!...uite că se poate!)... Parcă se aude (încă se s-aude) cum (se) legănară-n şoaptă cuiburi pline, cum (se) fremătară toate, cum făcură umbră şi răcoare proştilor... ca mine! Şi încep să cadă până la pământul plin cu vieţi pierdute, lacrămi şi păcate, până pe cărarea către totdeauna, unde niciodată nimeni nu mai cade! Cad.. ...

!mic, bolnav şi lămurit,/ mergi pe lamă de cuţit: doar tăişul se aude/ sângerând picioare crude... până-n deal şi până-n vale,/ cicatrici fundamentale... (multe, una lângă alta,/ parcă s-au făcut cu dalta)... să se vadă, să rămână/ până tocmai la fântână, să se ştie despre ele/ c-au fost răni pe măgurele... cicatrici miraculoase/ până-n ochi şi până-n oase! câte păsări se adună,/ albe, dincolo de lună, şi nici una nu mai poate/ să se-ntoarcă unde bate ...

Pentru cei normali la suflet şi la minte, intervalul şase şi jumătate şi opt fără un sfert nu este recomandat în autobuz. În care autobuz? În toate. De ce? Fiindcă-i de vârf, adică ocupat de aşa-zişii şcolari. Pe toate traseele şi în toate sensurile de mers. Şi ce dacă-i ocupat? Păi, aici e chichirezul! Aici e chichiţa! Şi la propriu, şi la figurat! Şi cu ghilimele, şi fără ghilimele!... Iată, spre pildă, pe băncile patru faţă în faţă, în autobuzul unsprezece ...

(operaţie/semantică simplă pentru Ioana Andreea Crânganu şi Antonio Jose Ordonez Cambra, cei mai frumoşi miri din sudul Pământului de nord)!şi la stânga ori sus sub la dreapta ori jos fac de tot infinit peste margini frumos, fac cel ne/cunoscut şi cu mijlocul s/pus orişiunde-i cuvânt între minus şi plus! !şi înalt ori sublim sub minune ori sfânt fac stai lângă mine şi ascultă-mă: sunt doar cu tine(le) meu peste tot căutând scăderea căderii din/prin ochiul tău blând! ...

Din când în când, cam de două ori într-o viaţă (prima oară, la Sosire... şi, a doua oară, la Plecare), nenea Unu bate la poarta lui moş Ion Mutelcă, îl salută cu tot respectul din centrul şi din marginea Infinitului... şi-l roagă frumos să-i aducă şi să-i arate răbojul. Aseară, chiar c-o clipă înainte de-a răsări Luna plină şi goală, când greieri murdari de tristeţe şi praf îşi încearcă puterile şi-şi trimit în văzduh ultimele acorduri/dezacorduri ale DeŠ...

(despre Lună, pentru Ana-Maria Bocănială, fata care citeşte VL şi meşteşugeşte cele mai frumoase papioane din sudul Moldovei de nord)Ce somn!... ce minune scoboară din vis/ şi-mi bate la poartă!... şi dorm... şi mă-ntreb: oare cine-a închis/ şi cine mă iartă de cele păcate mai mari şi mai mici/ şi multe şi dese, cam câte au fost şi s-au dus de aici/ atâtea mirese? Mă duc să-i deschid şi s-o văd şi să-i cer/ sărutul din urmă... acel care-mi şterge tristeţea din ...

Mă aflu într-un autobuz de pe traseul 105. Circul spre capătul celălalt. Circul voios, că nu-i aglomerat. Şi nu urlă nimeni la telefon. Ciudat, nici un călător nu sparge seminţe. Doamne, zic fără cuvinte, câtă civilizaţie şi cât respect pe traseul acesta!... Din staţia următoare, năvalnic şi feminin, urcă două madame cu ochelari pe freză. Urcă huruind tocmai din străfundurile măruntaielor lor delicate. Una: „Fato, stai să vezi ce mă spurcă al meu, acasă, când vo ...

Pe apă şi în apă şi sub apă (ochi după ochi) se-nchid şi se deschid atâtea vieţi şi morţi ne/cunoscute... sub semnul paradisului lichid! Corăbii vii, şi singure, şi moarte, pline, şi goale, calde, lungi, şi reci... piraţi haihui, corăbieri titanici... aşteaptă (scufundate) veci de veci! Ce zei trimit furtuni să răscolească aceste amintiri de lemn şi dor, să scoată (prin descântec de sirenă) râsul trecut şi plânsul viitor!? Trimit şi luna să descrească ţărm ...

Te-a lămurit finalul poveştii cu Ivan Turbincă? Te-a lămurit, da? Acum, după ce te-ai convins ce poţi păţi, îţi mai arde să mă urmăreşti? Tu eşti o stare! Şi eu sunt o stare! Altfel spus, habar nu avem ce/cine suntem! Ai citit ce a riscat şi ce a păţit eroul lui Ion Creangă, da? Sper că nu vrei să procedezi la fel! Lasă-mă în starea mea! Că şi eu te las în starea ta! Nu-i vremea şi nu-i timpul să ieşi din ce ţi-i scris! Mai bine, zic eu, adu-ţi aminte ce ţi-am s ...