Ion Zimbru

Ion Zimbru

Sufletul copilăriei (catharsis)

Marți, 30 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Vezi cum s-aude sufletul grădinii prin troscot, prin pelin şi prin susai?!… uite-l aici! da! nu! uite-l acolo! nu-i nicăieri! e peste tot!… Mai stai măcar o zi, mai stai măcar o noapte, să-l ascultăm pe tot, fără de legi, să-l căutăm… nu vreau să se oprească, să moară de tristeţe, dacă pleci… ce m-ar durea grădina fără dânsul!... şi (fără tine) m-ar ucide plânsul! El - sufletul grădinii şi-al ogrăzii… ş-al meu ş-al tău când suntem amândoi şi reparăm ...

După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XIV)

Marți, 30 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da... în urmă cu un an şi jumate, venind de la muncă, tata a văzut/găsit în fundul râpii de pe Valea Zimbrului o droaie de căţei abia fătaţi, zvârliţi la întâmplare, la "îndemâna" primejdiilor şi la pofta/lăcomia sigură a morţii. Şi l-a luat acasă pe unul negru şi frumos ca un mire. Şi tare ne-am bucurat cu toţii! Schelălăia şi tremura ca varga!... Da, îmi aduc aminte ce sfârşit de iarnă era! I-am dat lapte şi mămăligă! Mânca... de mama focului din sobă! A ...

Preţul şi dispreţul uitării (spovedanie)

Luni, 29 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Dinspre adânc, dinspre înalt, dinspre iubire am auzit şi am crezut: e glasul tău, durerea ta... nimeni/nimic (din tot!) nu poate fi mai frumos n-atâta valmă ş-atât rău!... Nimeni/nimic (din tot!) nu poate să ne-aducă ce am uitat cu-atâta preţ/dispreţ mârşav, ce am călcat cu tălpi, cu vorbe, cu şenile, ce-am dat de saţ la foc, la pulbere şi praf! Nimeni/nimic (din tot!) nu poate să ne-nveţe cum e să faci şi să des/faci şi să re/faci şi să ne dai (mereu!) aceast-alc ...

După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XIII)

Luni, 29 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Până una, până alta... e Duminică, Soarele stă să răsară, iar Mama deja se vede urcând costişa spre Lacuri, la praşila a doua de păpuşoi. Geamurile-s toate, la locul lor, ca şi cum n-au fost sfărâmate şi împrăştiate-n mii şi mii de cioburi, pe prispă şi pe lângă prispă, prin jurul adormitului Eu. Mă spăl pe ochi, pe suprafaţă, cum se spune, ies în drum, "trag" poarta, adică n-o încui. Nici n-am cum s-o încui. Nu pot să încui o leasă de nuiele împletite de t ...

Două vorbe pentru foamea domnului Postum (predoslovie antumă)

Miercuri, 24 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Doamnă, fie-ţi bună dimineaţa toată...!... Ceastă dimineaţă, ca un fel de ler, bate la fereastră, pune la muşcată două vorbe calde: veşnic, efemer!... Nimeni nu pricepe că pot sta alături ceste două vorbe, n-are când şi cum... când le iei în casă, le înşiri, le mături şi le-arunci la foamea domnului Postum, nimenea nu crede, când aceste două laolaltă-s, toate-s, şi în cald, şi-n frig...!... [luna-i tot (de)plină când (s)-arată nouă... când (ne)tot e totul, ...

Colind (pentru toţi cititorii ziarului "Viaţa liberă")

Miercuri, 24 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Leru-i ler... deschideţi poarta, doamnelor şi domnilor!... iată-l, se aude, vine din adâncuri şi din cer, să ne vadă, să ne-aducă, să ne dea... şi să ne ierte şi greşeala şi păcatul... la mulţi ani şi leru-i ler! Leru-i ler... deschideţi uşa, doamnelor şi domnilor!... şi să-i dăm şi noi căldură... că e singur, şi e ger, şi a mers atâta cale... să ne scoată din ispită, să ne umple cu nădejde... la mulţi ani şi leru-i ler! Leru-i ler... deschideţi geamul, d ...

După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XII)

Marți, 23 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da!... Dacă n-ar munci şi-n ziua de odihnă, n-ar mai veni doamna Duminică. Or, ar veni, însă ar arăta ca fiind dusă pe apa Sâmbetei, ar fi o zi urâtă. De asta are mama ce să ne pună pe masa de duminică. De asta nu ducem lipsă de nimic. Bineînţeles, fără farafastâcuri culinare. Nici vorbă de mofturi vestimentare. Fiecare băiat şi fiecare fată din casa, din ograda şi din grădina părinţilor mei ştie ce are de zis şi de făcut în orice zi, chiar şi în sfân ...

Lângă margine (despre acum şi aici)

Marți, 23 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Chiar lângă marginea cestei simple biserici aud sufletul fetiţei de zăpadă cum cerşeşte o lumânare aprinsă şi cum încearcă să (nu) mai creadă în tânguirile şi-n metaniile credincioşilor cu inimă din ce în ce mai învinsă, cu trup din ce în ce mai cuprins de ghearele şi de hohotele unui apocalips necesar... dacă ar fi să ascult sfânta scriptură şi să văd că toată lumea se târăşte dinspre rău înspre rău, din barbar în barbar! Chiar lângă marginea cestei si ...

Fetiţa de zăpadă (simplu şi frumos)

Luni, 22 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
A murit fetiţa de zăpadă, astăzi, părăsită, pe la prânz...!... Nimeni nu a fost să o audă, s-o salveze...nimeni nu a plâns,   nimeni nu s-a dus să-i pună gheaţă pe durerea-i şi pe trupul cald, nimeni nu i-a dat nici o secundă din atât adânc şi-atât înalt!   A murit fetiţa de zăpadă...!... A murit închisă într-un loc, unde am crezut că n-are moarte, unde am crezut că doar noroc   va să aibă-n ceastă veşnicie... (însă, iată, ce urât s-a stins... n-am crezut ...

După cum te uiţi la mine, cred că eşti (XI)

Luni, 22 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da, sigur că da...Luna stă la răsfoit, stă la citit, stă la privit, stă la aducere-n minte, stă la cheremul celui Veşnic Efemer. Dar stă-n Mişcare, nu stă-n Lene. Nu stă-n dorul leliţei, ca mine. Şi chiar mă fascinează această Stare a Lunii. Chiar bună Stare, pot zice. Pot zice şi pot da filă cu filă, înapoi şi înainte, sus şi jos...mai ales că în haosul/neantul acesta nu există înapoi şi înainte, sus şi jos, dreapta şi stânga, încolo şi încoace...după cum a ...
Pagina 555 din 746