Ion Zimbru

Ion Zimbru

După cum te uiţi la mine, cred că eşti (VIII)

Marți, 16 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da, iese mama din casă...cu o carte-n mână. Şi eu, naivul, mă bucuram că am să aud clinchet de monete, zornăit de bănuţi pentru film!...Însă, fir-ar să fie de "însă", nici de data asta n-am noroc! Iar am să mă smiorcăi şi iar am să mă înfurii prin dosul gardului, după clopotul de sfârşit de vecernie, când am să-i văd şi am să-i aud pe-alde Victor şi pe-alde Maria şi pe-alde alţii cum trec veseli şi râzând spre Căminul Cultural!...Şi, când am să aud (la noa ...

De-a tumba (pledoarie aproape bulevardieră pentru Petrică Bostan, La mulţi ani!)

Marți, 16 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Mă trec de-a tumba prin deşertăciune şi-mi duc eternitatea la-nceput!... Ce strigăte şi-aplauze pe margini, pe supra...şi pe sub...ne/cunoscut,   ce fel de fericire şi-ameţeală în suflete şi-n trupuri, primprejur... şi fals, şi păcăleală, şi minciună n-acest Cerc fără Centru şi Contur!   Ce rău şi silă simt că mi se face de Pi, de orizont, de in/finit!... Din ceastă valmă nu-i nici o salvare, nici cât măcar să-nchid sau să deschid   singura uşă care tot cârp ...

După cum te uiţi la mine, cred că eşti (VII)

Luni, 15 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Intru-n ogradă şi trântesc mohorul lângă iesle. Şi nu cred că i-i de-ajuns celei dreptunghiulare cu lapte. Mă mai duc o dată. Mă mai întorc o dată. Gata, nu mă mai duc... poate să-i crape bârdanul de foame! M-am săturat! O să vină mama de la prăşit răsărită, o să vadă ce şi cum, o să-mi dea o chelfăneală corectă, dar nici nu mă mai duc după mohor! Ce, vaca-i mai importantă ca mine? De-ar da lupu-n ea, să scap o dată de corvoada asta! La urma urmei, cât lapte ...

Poem pe vârfuri (aievea)

Luni, 15 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Bună fie-ţi, doamnă, dimineaţa ceasta...!... ţi-am visat livada singură şi tristă...!... te-ntreba de mine, mă-ntreba de tine, şi stătea la poartă, şi plângea-n batistă! Şi-i spuneai de mine că-s pe drum de iarnă, să-i aduc (din colo) zvon de primăvară...!... Şi-i spuneam de tine că te faci mireasă şi te duci (întruna) să m-aştepţi în gară! Bună fie-ţi, doamnă, dimineaţa ceasta...!... (i-am şoptit livezii din şi prin visare)... Vişinul cel singur s-a nălŠ...

Mai întâi, stau încet...

Sâmbătă, 13 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(odovania sfântului nimic. la mormântul lui Nichita Stănescu. 31 de ani de la moarte)Mai întâi, stau încet... şi mă uit înapoi, cer şi iau cât e-n stare un suflet să ducă, strâng şi iau cât cuprinde un gând şi un vis, cât mi-i dat pentru prima şi ultima rugă!... Mai întâi, stau încet... şi încerc să pricep cum se face un punct şi începe-o s/clipită, cum "nu este" dispare-ntr-un alt fel de "fel", şi cum "este" apare-n des/creşterea vidă! Mai întâi, stau încet ...

După cum te uiţi la mine, cred că eşti (VI)

Sâmbătă, 13 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
O tulesc, sigur că da! Că, altfel, primesc sfărmări de la mama! Educative! Vorba aia: dacă educaţie nu e, nimic nu e! Nimic, nimic! Nici mulţumire, nici respect, nici credinţă, nici smerenie, nici onoare! Să calc pe cuvântul mamei? nici gând, nici vis! d-apoi vorbă, d-apoi faptă! Aici şi acum, "pe-un picior de plai şi pe-o gură de rai", nu se amestecă niciodată una cu alta şi nu se pune nicicând problema cârdăşiei la rău! Numai la bine se poate intra-n cârd! Sunt şi di ...

Mai trage o dată! (ultima rugăminte)

Vineri, 12 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Un pui de arhanghel mă cheamă la poartă: hei, vino încoace... s-orfan şi rănit, un om (ca matale) a fost (astă-noapte) cu puşcă şi câine (n-ogradă) la schit!... Stăteam în altar şi eram după cină, cu stolul de îngeri... vorbeam ce avem de spus omenimii, în zori, de la domnul cel căruia-i staţi în zălog şi-n cherem, cel care vă-ndeamnă la cele păcate... altfel, ce (s)-ar face şi ce-ar mai ierta? ce-ar face cu timpul său hulpav şi veşnic? ce-ar bate şi-ar trece pr ...

După cum te uiţi la mine, cred că eşti (V)

Vineri, 12 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi tai, şi tai... că s-a făcut mohorul. Se face şi păpuşoiul. Că-i bine semănat şi-i bine prăşit. Mohoru-i rar, dar înalt. Şi lăsat special să crească. Fiindcă are o grămadă de animale nea Gică Mihai. Adun mohor din tarlaua lui, nu dintr-a noastră. A noastră n-are nici un fir de buruiană. Pe toate le-a prăşit biata mama. Că-i place să nu facă treabă de mântuială, ca alţii. Tai mohor şi nu cred că se supără nea Gică. Poate nu mă prinde. Şi, dacă mă găseŠ...

O floare tocmai de acolo

Joi, 11 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(dans... pentru Daria Maria Cerneschi, elevă cititoare de poezie şi frumoasă fără cusur)Plec să-i aduc mamei o floare de acolo, tocmai acolo plec să-i aduc... şi să mă şi întorc până când asfinţitul/răsăritul dansează pe creştetul lumii cum viaţa şi moartea dansează pe rug!... Dansează, dansează... să nu se stingă, să nu moară flăcările niciodată... şi mama să mă aştepte, să creadă că mă-ntorc, să se uite după mine, în zare, şi să spună lumii că î ...

După cum te uiţi la mine, cred că eşti (IV)

Joi, 11 Decembrie 2014 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Ce, nu-i mai bine să stau pe malul sau pe fundul Râpii celei Mari? Pe malul prăpăstiei, cu ochii spre teiul uriaş din Dealul Ciorii, pot descoperi multe, mult mai multe decât în cărţile lui Costică Boza, cred. Pot să descopăr, de pildă, că dealul se "lasă" încet-încet, însă nu găsesc explicaţie. Şi cum să intre dealul în pământ, aşa, fără ca valea să iasă din pământ? Unde încape ditamai dealul? Iar valea, dacă iese, unde se aşează? Oare-i posibil să urce şi ...
Pagina 557 din 746