Ieşirea din satul bunicii spre cătunul meu se află pe-un drum cotit în vârf de pantă, străjuit de muri şi măceşi, de cătină şi tot soiul de scaieţi. Cam trei sute de fluturi pe secundă distanţă am până începe cărarea şerpuitoare spre Valea Zimbrului. Merg destul de încet. De ce să mă grăbesc? Nu are nici un rost să alerg, să creadă Duminica asta că fug de frumuseţe. Chiar am de gând să mă opresc la umbra murului cel mare, înainte de coborâre. Şi chiar mă opr ...

Şi mergem, şi iar mergem, şi mult ni se mai pare pân-unde vrem s-ajungem, şi nu am stat, am mers... am mers fără tăgadă, n-am mers (la întâmplare) pe cale, prin idee, prin vis şi prin demers!...   Şi mergem...nu se vede nici capătul din spate, nici capătul faţă...!...O fi de ne/ajuns? ori (n)-am plecat, dar credem cum/că acestea toate ş-acele toate strânse-s în alt fel de Ascuns?   Ori creierul cel Mare...(cu jururi ne/văzute, ne/spuse)...stă-n plus/minus, n-acest Acum ...

Da...nu am ce-i reproşa rusului blond. Îmi place până la invidie poezia sa. Trebuie să-l citesc pe tot. Femeia îmi dă cartea şi-l rog pe bibliotecar să o treacă la "împrumutate". Îmi dă şi Lucian Blaga, "Poemele luminii". Cer şi Ion Barbu. Omul-bibliotecă îmi dă "Joc secund". Pun poeziile-n traistă, salut cu plecăciune şi ies pe drum. Pe drum...numai duminică. Şi oameni puţini. Unii se duc la biserică. Alţii nu se duc la biserică. Unii se duc spre dealuri, la prăşit. ...

Stă lângă mine, tace, cred că-i moartă... o cercetez cu ochii şi cu gândul, mă răzgândesc îndată: cred că-i vie, dă-n plâns, parcă mă roagă (şi mă ceartă) să i-l pricep (şi să i-l apăr) bându-l, să-mi fie dar, şi elixir să-mi fie această jertfă...!...Jertfa-i mă învaţă cum numai viaţa-mparte altă viaţă!   O cercetez...şi beau (cu-ndestulare) cel mai curat (de când pornirea lumii) trecut prin piatră...(cest jertfelnic poartă prezent şi viitor la fiecar ...

O replică spontană şi crudă a Tăcerii la provocarea celui mai scump şi prost Nimic: acesta-i somnul Tainei, triumful Amăgirii, acesta-i Pur şi Simplu...despic, implic, explic!   Dacă-l (re)vezi aievea, zici că-i banal Zadarnic... dacă nu ştii ce-nseamnă, zici că-i teribil Sfânt... mai zici, apoi: ce farsă! lehamite-ntr-o clipă! gol dat la suferinţă! Eter(n) universând!   Asculţi închipuirea cum umblă cu totemul ca popa cu tămâie şi cruce-n zi de-ntâi... se vede Imper ...

Cum ziceam, intru-n Bibliotecă. De fapt, în Sanctuar. Însă, în loc de şabloane umplute cu vopsea, în loc de sfinţi pictaţi pe pereţi, adică, văd multe cărţi. Cărţi vechi şi foarte vechi. Foarte puţine cărţi noi. Oare de ce? Nu mai sunt scriitori? Nu-mi vine să cred. Dar, oricum, n-am curaj să iscodesc bibliotecarul, să-mi spună dumnealui unde-s prozatorii şi poeţii proaspeţi. Da, iată-l şi pe nenea care ne dă cărţi! Se uită prin cutia cu fişe de împrumut. Ca ş ...

Mă uit cum vin şi merg pe aer sfinţii… şi-n ochii mei nu cred c-or să încapă… zic sărut mâna lor vindecătoare…!… Ei trec, se duc să meargă şi pe apă, ei trec, se duc departe, să-mi aducă vorbă de duh, cuvânt de rugăciune… ei trec, se duc înspre frumos-răsare şi se întorc dinspre frumos-apune, aşa, cuminţi, cu minţi, încet, de parcă nici n-au plecat… şi n-au cum să se-ntoarcă! Văz duhul lor cum freamătă văzduhul, ca nişte păsări veşnice de cear� ...

Da… brusc, icoana mamei mă luminează din nou! Cum să nu realizez ce şi cine nu mă lasă dincoace de dimensiunile cestor întâmplări paradoxale, zise minunăţii? Păi… cum să nu-mi dau seama cine/ce organizează totul cum a fost înainte de? Păi… nu lumina (căldura luminii) vaporizează şi ridică cioburile exact unde erau în momentul „accidentului” de/scris de Lucian Blaga? Păi… nu tot Lucian Blaga a zis şi „eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ şi nu ucid/ cu mi ...

Vezi cum s-aude sufletul grădinii prin troscot, prin pelin şi prin susai?!… uite-l aici! da! nu! uite-l acolo! nu-i nicăieri! e peste tot!… Mai stai măcar o zi, mai stai măcar o noapte, să-l ascultăm pe tot, fără de legi, să-l căutăm… nu vreau să se oprească, să moară de tristeţe, dacă pleci… ce m-ar durea grădina fără dânsul!... şi (fără tine) m-ar ucide plânsul! El - sufletul grădinii şi-al ogrăzii… ş-al meu ş-al tău când suntem amândoi şi reparăm ...

Da... în urmă cu un an şi jumate, venind de la muncă, tata a văzut/găsit în fundul râpii de pe Valea Zimbrului o droaie de căţei abia fătaţi, zvârliţi la întâmplare, la "îndemâna" primejdiilor şi la pofta/lăcomia sigură a morţii. Şi l-a luat acasă pe unul negru şi frumos ca un mire. Şi tare ne-am bucurat cu toţii! Schelălăia şi tremura ca varga!... Da, îmi aduc aminte ce sfârşit de iarnă era! I-am dat lapte şi mămăligă! Mânca... de mama focului din sobă! A ...