Miercurea trecută, o bombă a lovit Teatrul Dramatic din Mariupol în care se adăposteau aproximativ 1.500 de oameni, majoritatea femei și copii. Maria se ascundea și ea acolo de 10 zile și povestește, acum, pentru BBC, cum a reușit să scape cu viață.
Maria Rodionova, o profesoară de 27 de ani, se adăpostise în teatru după ce reușise să fugă cu cei doi câini din apartamentul ei de la etajul al nouălea. Și-au găsit un loc lângă scenă, într-un auditoriu din spatele clădirii.
Erau țipete peste tot
În acea dimineață, ea luase niște resturi de pește dintr-o bucătărie în aer liber pentru a-și hrăni câinii, dar apoi și-a dat seama că nu băuseră apă. Așa că pe la 10:00 și-a legat câinii de bagaj și s-a îndreptat spre intrarea principală, unde era coadă la apă.
Și apoi a căzut bomba.
Un zgomot înfiorător. Apoi sunetul sticlei sparte. Un bărbat a venit din spate și a împins-o de un perete, protejând-o cu propriul său corp.
Zgomotul a fost atât de puternic încât a simțit o durere cumplită într-una dintre urechi. Atât de intensă încât a crezut că i s-a despicat timpanul. Și-a dat seama că nu se întâmplase asta pentru că auzea țipetele oamenilor. Țipetele erau peste tot.
Suflul exploziei a aruncat un alt bărbat lângă o fereastră. A căzut la pământ, cu faţa acoperită de sticlă spartă. O femeie care avea o rană la cap a încercat să-l ajute. Maria, care făcuse voluntariat la Crucea Roșie Ucraineană din Mariupol, a reușit să se adune și să strige la ea, spunându-i să se oprească.
„Am spus: stai, nu-l atinge. Îmi voi aduce trusa de prim-ajutor și vă voi ajuta pe amândoi”, rememorează tânăra, pentru BBC. Dar trusa ei era în interiorul teatrului, iar acea parte a clădirii se prăbușise.
Un copil de cinci ani țipa: „Nu vreau să mor"
Spune că timp de două ore nu a putut face însă nimic și a rămas țintuită acolo, în stare de șoc.
Vladyslav, un tânăr de 27 de ani, pătrunse și el în clădire în acea dimineață. Avea niște prieteni acolo și se dusese să-i caute. Era aproape de intrarea principală când a lovit bomba.
A văzut o mulțime de oameni sângerând. Unii aveau răni deschise. „O mamă încerca să-și găsească copiii sub dărâmături. Un copil de cinci ani țipa: nu vreau să mor. A fost sfâșietor”.
