A plecat, a plecat, a plecat, a plecat
la nordul Moldovei de sud –
pot să spun, pot să spun, pot să spun, pot să spun
chiar tocmai la nordul Moldovei de nord,
acolo, departe, departe, într-un sat,
unde oamenii nu se văd, unde oamenii nu se aud
decât la o biserică, la un tutun,
la un botez, la o nuntă, la un atac de cord!
Nu a spus, nu a spus, nu a spus, nu a spus
dacă se mai întoarce vro dată –
pot să cred, pot să cred, pot să cred, pot să cred
că va rămâne acolo, să se ţină de cuvânt
unde toată lumea cică se duce în sus,
la o fântână, la un băiat, la o fată,
la un descântec de greiere, la un strigăt de poet,
din carte în carte, din mormânt în mormânt!
