Un strigăt din Moldova de Sus (I) (autodenunţ)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

HAI SĂ CĂUTĂM COPILĂRIA
unde am uitat-o într-o zi
frică am c-a putrezit şotronul
cred că cercul nu mai are pi

plânge în tăcere am visat-o
chiar în noaptea asta de acum
seara stă cu nimenea pe prispă
ziua umblă singură pe drum

poart-aceeaşi rochie de stambă
merge tot cu ghetele pe dos
duce vaca oile să pască
şi se roagă pentru noi frumos

a strigat încolo şi încoace
din salcâm din măr şi din cais
vorbă dulce a trimis prin păsări
multe epistolii a trimis

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 7677 ori Ultima modificare Miercuri, 07 August 2019 16:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.