toamnă adâncă, toamnă înaltă,
lumea aceasta, lumea cealaltă,
cât înăuntru pogoară n-afară –
FIE-I DE-A PURURI ŢĂRÂNA UŞOARĂ !!!
câtă durere în dor şi-n durare
umblă aievea să se-nfăşoare,
câtă lumină răzbate dincoace –
FIE-I DE-A PURURI HODINA ÎN PACE !!!
chiar se aude, chiar se şi vede
fără vro vrere dinspre secrete,
câtă cuprindere se desfăşoară –
FIE-I DE-A PURURI ŢĂRÂNA UŞOARĂ !!!
toamnă înaltă, toamnă adâncă,
dangăt al lumii gata să plângă,
tace, ascultă, cheamă şi tace –
FIE-I DE-A PURURI HODINA ÎN PACE !!!
(Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou”)
