a ULTIMA OARĂ ninsorile LUNII
îţi lasă pe rochie fluturi imenşi –
cămaşa de forţă-şi azvârle nebunii
şi fug să se-mbrace în flori de măceş !!!
aşteaptă străpunşi cu secanta LUNARĂ,
sărută iluzii muiate-n cianuri,
de parc-ar muri pentru ULTIMA OARĂ,
să-i plângă măceşul aprins în păduri !!!
doar ULTIMA OARĂ a fost totdeauna
în viaţa lor scurtă cât ţine-un chibrit –
la moartea lor, zilnic, a fost numai LUNA
în rochie albă până-n sfârşit !!!
ce lungă e trena, ce mulţi-s nebunii
a ULTIMA OARĂ n-alai jelitor,
să-ţi facă DUMINICI din lunile LUNII
şi MAREA UITĂRII din lacrima lor !!!
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
