Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
Bună fie-ţi, doamnă, dimineaţa ceasta...!
ţi-am visat livada singură şi tristă...! -
te-ntreba de mine, mă-ntreba de tine,
şi stătea la poartă, şi plângea-n batistă!
Şi-i spuneai de mine că-s pe drum de iarnă,
să-i aduc din colo zvon de primăvară...!
Şi-i spuneam de tine că te faci mireasă
şi te duci întruna să m-aştepţi în gară!
Bună fie-ţi, doamnă, dimineaţa ceasta...!
- i-am şoptit livezii din şi prin visare -
Vişinul cel singur s-a nălţat pe vârfuri
şi mi-a dat dulceaţă de cireşe-amare!
Şi-am băut plânsoare de pe creanga rece...!
Visul se destramă, plec la primăvară,
iau (în trup şi-n suflet) sânge de livadă,
şi te văd... aievea... cum... aştepţi... în... gară!
