(!) tata măsoară drumul pân-acasă
cu lumânarea ochilor de lup -
lemne de foc întârziat apasă
înspre genunchi clavicule de cub!)
(!) în urma lui, pădurea se descalţă,
cu tot cu lupi s-apropie de sat -
scade lungimea firului de aţă
şi creşte frunza lemnului tăiat (!)
(!) curând, n-o să mai vină dimineaţă,
şi focul se va stinge pe cuvânt -
şi tata şi copacii se înalţă
încet, spre cer, cu ochii în pământ (!)
(!) tristeţi de lup se spânzură de ploaie,
inele oxidează pe butuci -
în ascuţit unghi cubul se îndoaie
sub greutatea lemnelor de cruci (!)
TATA (dosarele XYZ) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XIII) TATA... şi NOI (memento-poem antum) Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XII) DOI FRAȚI de CRUCE (psalm-poem de plecare) Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XI)
Mai multe din această categorie:

