Şi mi te văd în lanul de cicoare,
lungă şi naltă ca o Alintare
de zile mari, aşa, numai duminici
adânci în largul ochilor hercinici!
Şi mi te văd în lanul de cucută,
necunoscută ca o cunoscută
splendoare-n amărui şi-nsingurare
şi mult râvnită ca o vindecare!
Şi mi te văd în lanul de sulfină,
silabisind şi aşteptând să vină
măria sa de pururea, Cuvântul,
pe care să-l iubeşti înţelegându-l!
Şi mi te văd în lanul cu amare
viersuri de păsări tămăduitoare,
căzute-n pragul toamnei care vine
să nu mă ia, şi să te ia pe tine!
Şi mi te văd în lanul cu tristeţe
cum te-mpresoară macii să înveţe
sărutul pâinii, să-ţi dureze-n Cale
miros de grâu şi linişti catedrale!
Sărutul pâinii (despre Alintare) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
