Şi-am să-ţi aduc vreo câteva păcate:
mere în măr şi sare în bucate,
bune şi rele, spuse şi nespuse,
săruturi, crini şi sarmizegetuse...
şi-am să-ţi aduc şi nişte crizanteme,
vreme la timp şi timp oprit la vreme,
rază la cercul prăpădit... şi încă
un greiere şi-un fluture să-ţi plângă
atunci, ştii când... şi, dacă nu, ascultă
cum veştedă şi silnică şi multă
răsare luna-n ultima ei oară
să-ţi spună că m-am dus la primăvară!
Şi-am să-ţi aduc şi-o samă de cuvinte:
ce zice înapoi despre-nainte?
cine-nvârteşte aripile morii
când vântul bate cu "memento mori"?
răspunde cineva despre mirare?
întreabă cineva despre-ntrebare?...
sigur că da?!... sigur că nu?!... se poate
muri de tot? muri pe jumătate?
muri deloc?!... ă! hă! hă! hă!... adică,
mă duc la primăvară... (mă tot strigă,
de astă-toamnă)... ştimă belalie...
şi poate-am să-ţi aduc şi-o poezie!
Mere în măr şi sare în bucate (o ştimă) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
