Cică se duce să seducă şi s-aducă
(la începuturi) ce s-a dus!...ce a rămas,
din ce a fost, im/pur în pururi?...(Stradivarius,
cică e viu şi dă-(n) acorduri...ceas de ceas!)...
Cică-i sătul de lutieri fără ureche
şi care pun lemn de vioare-n limbi de foc,
apoi (cu lene-n carotide şi-n aorte)
cică-s maeştri...dar n-au timp, şi n-au noroc!
Cică-ntr-o seară...(la un fel de-aceeaşi Cină)...
s-au strâns (aşa) ceşti mulţi săriţi otrăvitori,
au condamnat (toate vioarele) la moarte,
şi-au chefuit, şi au mâncat privighetori!
Cică se duce să sfărâme Turnul Cesta
cu părăsiţi (uitaţi, lăsaţi) de-un Creator,
şi să dea foc Babiloniei...(cu "b" mare!)...
prea-i zgripţuroaică! prea-i stăpâna tuturor!...
Cică se duce să seducă şi s-aducă
înţelepciuni transcendentale-n dar, la toţi...!...
Şi-atunci să vezi cât-armonie, cât de multe
roţi de noroc, roţi de olar şi alte roţi!
Din colecţia "Poezii rămase tablou" Cică se duce (despre roţi) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
