Parol, iubita mea-i cea mai frumoasă
dintre toate femeile cu adresă şi fără adresă,
miroase a evaziune sentimentală,
a levănţică şi a cheie franceză!
Parol, iubita mea-i delicată şi plină
cu cel mai mare suflet din lume...
de câte ori trăieşte, o aud foarte-foarte tristă...
şi, de câte ori moare, se ţine de glume!
Parol, iubita mea stă foarte cu minte
şi foarte cuminte în fotografia pe care o port
ca pe o stea de mare importanţă şi viteză...
însă, când ştie că scârţâi a mort,
se dă jos din fotografie şi mă repară
cu mirosu-i de levănţică şi de cheie franceză...
ori mă apără cu o frunză de brusture
să nu mi se rostogolească n-afară
şi să nu se descompună în singurătate
sufletul îndrăgostit cu femeia din fotografie...
şi să nu mai am niciodată vreo teamă
că frumuseţea-i duminică pustie!
Fricosul şi cheia franceză (parol!) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
