Aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptă
cuvântul meu (întâiul) în formă de şotron,
scris cu nuiaua dreaptă, sau zgâriat pe ţărnă,
pentru Ileana, Gheorghe, Maria şi Ion...
şi pentru toţi aceia, şi pentru toate-acelea
care-au ştiut să joace-n pătrate ciobul strâmb,
să-şi sară ne/norocul şi grijile şi plânsul...
şi să-i cuprindă somnul (adânc) în flori de câmp!
Aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptă
alte cuvinte-n formă (mereu) de alt ceva,
de/scrise cu cerneală, cu cretă, cu creioane,
pe cerul (şi pământul) sfinţit de mama mea...
sfinţit de alte mame rămase-ntru de-a pururi
pe/sub cuvinte (rare) frumoase-n timp şi-n ton,
să legene şotronul şi să-i oprească plânsul
pentru Ileana, Gheorghe, Maria şi Ion...!
Cuvântul meu în formă de şotron (despre cioburi) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
