Spune-mi două doine, mamă.../ şi o doină de plecare!...
tare zici frumos şi bine/ când mă uit şi totu-i gata,
când căruţa-i pregătită/ şi plâng boii în picioare,
când ograda plină-i toată-n/ largul ochilor lui tata!
Uite, se îndoaie timpul,/ scârţâie şi se opreşte,
zice trei cuvinte, intră/ şi aprinde-o lumânare...
uite, vremea să la poartă,/ ninge mult şi româneşte,
ochii tatei tac pe prispă,/ boii cată-n depărtare!
Uite, preotul cuvântă,/ dă din cruce, din căţuie,
poartă ochii înspre boltă,/ poartă ochii înspre poartă...
n-ochii tatei văd ograda-n/ lăcrămare, amăruie...
n-ochii boilor văd plânsul/ negru, cu arcada spartă!
Gata, mamă, cred că-i gata.../ ochii tatei cată-n casă
şi se uită la matale,/ într-o ultimă uitare...
Spune-i că te-ntorci, la noapte,/ liniştită-n vis, frumoasă...
mamă, spune-i două doine.../ şi o doină de plecare!
Trei doine (de la preotul Constantin Filimon) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
