Opreşte!...doar oleacă stăm aici,
poate mai vor şi alţii să se suie!...
vor toţi! vor toţi! i-auzi şi-i vezi cum sunt
striviţi cu pietre şi bătuţi în cuie?!
Ce piază rea, ce ură, ce păcat
i-or fi zvârlit pe unii înspre alţii?
chiar n-au simţit că n-au ce nu le dă
nimeni?...că ei sunt (toţi!) ne/vinovaţii?...
Cesta-i păcat: când bulgăreşti un vis,
şi când crucifici taină şi-nvăţare,
şi strici un făt-frumos, şi scuipi un iov,
şi nici nu ceri lumină şi iertare...
când nici măcar nu ştii că nu-i păcat
să-ţi chemi aproape şi să-ţi strigi departe,
şi să râvneşti mereu curat şi mult...
să ştii că numai moartea n-are moarte!...
Să calci cuvântul?...(nu-i nimic mai trist
şi mai nedemn de milă şi-ndurare!)...
e ca şi cum ai da (la flutur) zbor
şi l-ai sfărma-n secunda următoare!...
Îi vezi, i-auzi...supliciu-i clar, perfect...
hai să le dăm un loc de veci în carte!...
vor toţi! vor toţi!...opreşte!...stăm puţin!...
se suie!...şi plecăm în altă parte!
Ultima escală (situaţie de urgenţă) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
