(epitaf - la mormântul lui Sergiu Dumitrescu, un semn că am călătorit împreună, pe cărarea dintre cântecul de leagăn şi prohod)
Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună dimineaţă
şi am zis: mamă, cât nisip am în ochi!
tată, cât nisip am în faţă!
Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună amiază
şi am zis: mamă, cât praf şi câtă pulbere!
tată, cât nimic peste tot se lasă!
Uite, chiar aşa m-am uitat într-o bună seară
şi am zis: mamă, ce crepuscul mai dă dumnezeu!
tată, ce fel de înălţare mai pogoară!
Uite, chiar aşa nu m-am uitat într-o noapte bună
şi nu am zis:
linia dreaptă este un cerc odihnindu-se,
o veşnicie cu geamul dinspre niciodată
întotdeauna deschis!
Şi am zis Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
