Da...totdeauna-i mai târziu ca niciodată
şi în zadar aştept la pândă şi la rând...
până atunci e gata cerul şi pământul...
şi niciodată-i mai devreme ca oricând!
Şi este-aşa fiindcă alt fel nu se poate:
un fel de ochi (acelaşi ochi!) necruţător
scrutează tot, adună tot şi scade totul...
uşor pe greu şi foarte greu peste uşor!
Aceleaşi note din nimic, a/somnifere
şi însemnate-n trândăvie şi-n frumos,
toarnă-n auz o des/cântare criminală...
de jos în sus (spectacular) de sus în jos!
Mă re/trezesc într-un extaz fără de care
n-ar izbucni sămânţa marii învârteli
într-un cuibar al rătăcirii mână-n mână...
cât de curat le spăl, le spală şi le speli!...
Până atunci e gata cerul şi pământul...
şi în zadar aştept la pândă şi la rând...!...
Da...totdeauna-i mai târziu ca niciodată
şi niciodată-i mai devreme ca oricând!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Mătincă (sigur că da! nu?) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
