Mulţumescu-ţi, doamne, că mi-ai dat
ceastă jucărie minunată...!...
Cred că-i începutul unui drum
şi sfârşitul altui, deodată...
cred că-i tot ce poate mai frumos
fi-n această lume cu păcate,
cu iertări şi cu-ntâmplări de rând
printre-adânci nălţimi nenumărate...
printre lacrimi vreau să-ţi mulţumesc...
altfel, nu-i curat şi nu se poate!
Mulţumescu-ţi, doamne, că mi-ai dat
cânt de leagăn, dor de legănare...!...
Am să-ţi scriu de câte ori mi-o fi
ne/greşită clipa următoare...
ş-am să-ţi spun ş-am să te rog mereu
să-mi păzeşti această jucărie
şi să-mi dai de veste că şi tu
mă auzi că-ţi sunt aproape ţie...
printre lacrimi vreau să-ţi mulţumesc...
altfel, nici nu are cum să fie!
Scrisoare deschisă de mulţumire (dinspre Alexandra Enciu, mamă şi doctor în...jucării) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
