Umblă ceva... umblă cineva...
umblă prin spatele cuvintelor...
chiar acu umblă ceva/cineva
prin spatele cuvintelor...
şi caută poarta... şi caută uşa... caută fereastra...
şi bate, şi bate, şi bate...
dar nimeni nu vede, nimeni nu aude...
parcă toate sunt chioare şi surde
şi închise şi încuiate în lumea asta
plină cu iubiri şi duşmănii ne/vertebrate!
Umblă ceva/cineva prin faţa cuvintelor...
chiar acu umblă...
şi tot la fel caută şi bate...
şi tot la fel nimeni nu aude şi nu vede...
şi parcă totul se ascunde după acelaşi perete...
şi parcă nimeni nu-şi re/cunoaşte vina...
şi nimeni (din tot împrejurul)
nu se duce la poartă, la uşă, la fereastră
când se întâmplă strigătul:
deschideţi, deschideţi... sunt Eu, sunt Lumina!
Deschideţi! (către jupânul Sorin Florea, mare cititor de VL, în ziuă aniversară) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
INEFABILUL PROFESIONIST (I) CATHARSIS (mic... tratat de apropiere) MĂRTURISANIE MOTANUL GALBEN (mi-au! şi miau!) CINEL! CINEL!
Mai multe din această categorie:
