Când am să vin să te cunosc şi să te iau...
(că tu nu vii să mă cunoşti şi să mă iei)...
să nu te-ascunzi şi să nu umbli cu baubau,
că nu mă sperii cât îi lumea... e-he-hei!
Vin să te iau... şi nu mai scapi în veac de veac...
habar nu ai unde te duc şi ce păţeşti...
ai să asculţi fluier de dor, fluier de drag
din toate tainiţele Limbii Româneşti!
Şi-ai să regreţi că n-ai venit până acum,
măcar aşa, să vezi cum stau şi cum aştept,
cum scriu postum după postum după postum
şi cum ascut cu piatra morii unghiul drept!
Şi cum cioplesc o nuieluşă de alun,
să fac aşa, un fel de vrajă ca-n poveşti...
s-auzi cuvântul cum mă strigă să-l adun
din toate tainiţele Limbii Româneşti!
Ce nerăbdare mă încearcă... ce frumos
când ştiu că vin, te iau, te duc, te duc... te plimb
printr-un adânc de nedescris, cu susu-n jos,
să vezi ce-nseamnă să n-ai loc şi să n-ai timp!
Sigur că da, sigur că da, sigur că da...
nu ne cunoaştem... vin acuma…ştiu că eşti
o manuscrisă pentru toată viaţa mea...
din toate tainiţele Limbii Româneşti!
Avertisment (bunăstare de urgenţă) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
