Domnule comandant,
vă rog să-mi permiteţi să raportez:
am luat cartuşele umplute cu nectar şi poezia din dotare,
dar am uitat foaia de cort şi sacul cu merinde,
am uitat chiar şi pasul de defilare,
am luat fotografia iubitei, dar am uitat cum se strigă înainte,
cum întocmai şi la timp se trece la executare!
Domnule comandat,
am venit numai eu, singur, cu mâna goală,
însă cu sufletul plin de drag pentru patria din această ţară,
cu gândul plin de pace şi iubire şi respect
pentru cei care au căzut (la datorie) prima şi ultima oară...
iar eu am rămas dator pentru că sunt un soldat defect,
o ţintă prăfuită şi lăsată fără cauză...şi care nu ştie să moară!
Am uitat (întocmai şi la timp) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
