Nu sunt o fire lacrimogenă, dimpotrivă, sunt un om puternic, iar în cariera mea de 30 de ani de jurnalist am văzut multe, am trăit multe realităţi la graniţa dintre viaţă şi moarte. Ca ziarist, am fost obsedat de tema sănătăţii, scriind sute de articole, făcând zeci de filmări, încercând să prezint nemistificat acest subiect cu atingere la siguranţa naţională.
Am participat la numeroase gărzi în Spitalul Judeţean şi în alte spitale din ţară, cu medici cu diferite specializări, reanimatori, chirurgi, cardiologi etc. Mi-am format un "ochi" cu care, încă de la prima impresie, îmi dau seama de valoarea locului, a oamenilor şi a vibraţiei profesionale. Este imposibil să fiu păcălit, mai ales că, din păcate, în ultimii ani am suferit trei intervenţii pe inimă, care au durat între şapte şi zece ore, fără anestezie generală. În astfel de cazuri, depinde foarte mult de doctorul şi de echipa lui, care te tratează, aceştia devenind îngerii vieţii sau îngerii morţii.
"Simt nevoia să-i mulţumesc unui doctor pentru umanitate"
Am făcut acest lung preambul pentru a sublinia meritele unui om care sâmbătă, 16 decembrie 2017, cred eu că m-a scos dintr-o situaţie ce putea deveni la limită. După ultima intervenţie pe inimă, mi s-a spus de către medicul Radu Vătăşescu, unul dintre cei mai mari cardiologi români, că la cel mai mic semnal negativ pe care mi-l dă inima să mă prezint la doctor. Lucru pe care, evident, nu îl fac.
Sâmbătă seara, mi-a fost foarte rău şi la ce spital să merg în Galaţi, dacă nu la Spitalul Militar? La Urgenţe m-a luat în primire dr. Marcela Dragomir. Atitudinea doamnei doctor şi a întregii echipe, starea de spirit care domnea acolo, atitudinea profesională au fost impecabile. Este a treia oară în viaţa mea când simt nevoia să-i mulţumesc unui doctor pentru umanitate. Îmi pare rău că afirm asta, dar prea mulţi dintre noi, inclusiv medici, au uitat ce înseamnă acest cuvânt - umanitate. Mulţumesc, doamnă doctor!
