Difteria îi poate afecta atât pe copii, cât şi pe adulţi. Vaccinul împotriva difteriei poate fi administrat copiilor de la vârsta de şase săptămâni şi până la şase ani, potrivit specialiştilor de la Societatea Română de Pediatrie.
Trecerea prin boală nu oferă imunitate, atrag atenţia medicii specialişti. Persoanele recuperate după difterie ar trebui imunizate încă din timpul convalescenţei. Pacienţii cei mai vulnerabili sunt copiii sub 15 ani şi cei care dezvoltă complicaţii de tipul miocarditei şi al pneumoniei. Potrivit specialiştilor, vaccinarea împotriva difteriei rămâne singura soluţie eficientă de a ocoli îmbolnăvirea. Schema de vaccinare este stabilită în funcţie de datele de imunogenicitate, eficacitate a vaccinurilor, cât şi în funcţie de epidemiologia locală.
Prima doză de vaccin împotriva difteriei se poate face la vârsta de şase săptămâni şi este nevoie de patru doze, conform schemei de vaccinare, pentru o protecţie adecvată. Nivelul de protecţie este de maximum 10 ani. Nu se recomandă vaccinarea persoanelor cu un istoric de alergii severe la una din componentele vaccinului. Amânarea administrării este indicată pentru persoanele cu boală acută, moderată sau severă, dar persoanele cu afecţiuni minore pot fi vaccinate. Imunosupresia şi sarcina nu reprezintă contraindicaţii, mai spun specialiştii.
Ce reacţii adverse pot apărea
După administrarea vaccinului, local, pot apărea reacţii adverse sub formă de înroşire şi durere la locul injecţiei. Mai pot apărea noduli, care pot dura câteva săptămâni, sau abcese. Reacţiile generale precum febră şi alte simptome sunt rare. Reacţii locale exagerate sunt mai frecvente la adulţi, pot apărea la administrările ulterioare şi pot lua forma unor edeme extinse dureroase la nivelul întregului braţ, cu debut la 8-12 ore de la administrare. Reacţii sistemice severe precum urticaria generalizată, anafilaxia sau complicaţiile neurologice au fost raportate foarte rar. Vaccinarea incompletă în copilărie reduce puterea vaccinului şi durata de protecţie, ceea ce explică apariţia în continuare a focarelor în ţările cu o acoperire vaccinale a copiilor relativ crescută.
Potrivit specialiştilor de la Societatea Română de Pediatrie, în toate ţările ar trebui depuse eforturi pentru o acoperire vaccinală de 90 la sută cu trei doze de toxină difterică la copiii sub vârsta de un an, iar în ţările în care difteria este controlată, protecţia pe termen lung trebuie menţinută prin doze de rapel.
