Netrataţi la timp, calculii renali pot migra de-a lungul tractului urinar, împiedicând eliminarea urinei. Partea bună este că există câteva remedii din natură care sunt utile în "topirea" lor. Şi nu sunt puţine la număr! Numiţi popular pietre la rinichi, calculii pot da dureri foarte mari. Ei se formează când în organism se acumulează calciu, amoniac, acid uric sau cisteină, potrivit clicksanatate.ro.
Pietrele pot apărea şi din cauza unor boli metabolice, în urma unei diete bogate în proteine şi sodiu sau după o infecţie. Când sunt de dimensiuni foarte mici, sub cinci milimetri, se elimină pe cale naturală, fără a provoca durere. Pe lângă un consum mare de apă (minimum zece căni, zilnic), poţi apela şi la câteva tratamente naturiste. Înainte de a le urma este însă obligatoriu să consulţi medicul.
Mătasea de porumb elimină calculii
Recomandată pe vremuri în tratarea infecţiilor urinare, mătasea de porumb, sub formă de infuzie sau decoct, este o soluţie la îndemână pentru cei care se confruntă cu pietre la rinichi. Prepari infuzia din două linguriţe de plantă uscată la o cană de apă clocotită. Laşi la infuzat 10-15 minute şi strecori. Se beau două căni pe zi. Prima se bea dimineaţă, înainte de micul dejun, iar cea de-a doua, pe parcursul zilei. Ca să obţii decoctul de mătase de porumb se pun 30 de grame de plantă la un litru de apă. Se fierbe la foc mic timp de două ore, completând apa evaporată. Întreaga cantitate se bea pe parcursul zilei.
Menta calmează durerea
Disconfortul accentuat dat de prezenţa calculilor poate fi ameliorat dacă se consumă macerat de izmă-bună. Acesta se prepară dintr-o linguriţă de frunze de mentă înmuiată 20 de minute în 200 de militri de apă. Amestecul nu se fierbe. Maceratul se bea în decurs de două ore.
Mesteacănul are efect depurativ
Infuzia preparată din frunze de mesteacăn ajută corpul să elimine o mare cantitate de lichide şi substanţele nocive din corp (uree, azotaţi, cloruri şi acid uric), cât şi să dizolve pietrele. Preparată din două-trei linguri de frunze uscate la o cană de apă, infuzia de mesteacăn se bea pe parcursul zilei, în trei reprize. Ca să obţii un ceai mai concentrat, pune două linguriţe de plantă mărunţită la 250 de mililitri de apă clocotită. Acoperă şi lasă ceaiul la temperatura camerei timp de opt ore, nestrecurat, după care filtrează-l. În infuzie se poate pune şi un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar. Se beau maximum trei căni pe zi.
Merişorul ţine la distanţă infecţiile
Sub formă de decoct, frunzele de merişor (coacăz de munte) sunt recomandate de fitoterapeuţi pentru că ajută în procesul diurezei şi luptă împotriva inflamaţiilor apărute la nivelul căilor urorenale. Obţii decoctul dintr-o linguriţă de frunze la o cană de apă, care se fierbe la foc mic 15 minute. Se beau câte două căni pe zi, în mai multe reprize.
Comprese calde cu coada-calului
Coada-calului are multe întrebuinţări în medicina naturistă. Având acţiune antimicrobiană şi săruri de potasiu, planta se foloseşte ca antiseptic şi diuretic în bolile de rinichi. În colici renale, benefice sunt compresele de coada-calului. Se pun doi pumni de plantă mărunţită într-un săculeţ de pânză, care se fierbe într-un litru de apă, aproximativ 10-15 minute. Săculeţul se scoate, se stoarce şi se aşază în zona spatelui, imediat sub coaste. Bolnavul trebuie să fixeze săculeţul cu un prosop şi să stea sub pătură. Compresa se lasă să acţioneze 20 de minute.
Rădăcina de pătrunjel elimină surplusul de lichide
Rădăcina de pătrunjel conţine substanţe cu puternic efect diuretic, care stimulează producerea urinei şi eliminarea sa. De asemenea, are în compoziţie substanţe care dilată uşor căile urinare, ajutând la eliminarea calculilor de mici dimensiuni. Timp de minimum două săptămâni se beau câte 50 de mililitri de suc de pătrunjel (în combinaţie cu 300 de mililitri de suc de morcovi). O astfel de cură se poate face de două ori pe an.
Atenţie!
Aceste tratamente se recomandă doar în cazul pietrelor renale de mici dimensiuni. În cazul calculilor mari nu sunt indicate tratamentele cu efect diuretic, pentru că există riscul ca aceştia să migreze spre vezică sau uretre pe căile urinare, provocând o colică renală (criză de rinichi), infecţii sau chiar hidronefroză - blocajul rinichilor.
