Printre cele mai populare plante medicinale, gălbenelele au fost cultivate de secole pentru prepararea de unguente, tincturi, infuzii şi alte leacuri eficiente în diverse afecţiuni. Vorbim despre una dintre cele mai studiate plante medicinale, studiile științifice confirmând beneficiile pe care gălbenele le au asupra sănătății. Iată în ce afecțiuni pot fi folosite.
Imediat ce florile de gălbenele (Calendula officinalis) încep să se deschidă, acestea pot fi recoltate şi uscate, apoi păstrate în saci de pânză. Tocmai culoarea lor portocalie indică prezenţa pigmenţilor carotenoizi, flavonoide cu efect antioxidant. Alături de aceştia, florile de gălbenele conţin ulei esenţial cu acţiune antiiflamatoare, datorată unor substanţe numite triterpenoide, potrivit clicksanatate.ro.
Este cunoscut faptul că gălbenelele pot fi aplicate sub formă de unguent, de spălături sau de comprese în arsuri superficiale, înţepături de insecte, răni, tăieturi, degerături, eczeme, micoze, herpes, dermatite, hemoroizi. Un unguent de gălbenele poate fi preparat şi acasă. Pui pe foc mic trei căni de ulei de cocos, două căni şi jumătate de ceară de albine şi două căni de flori de gălbenele. După o oră şi jumătate, filtrezi şi torni preparatul în recipiente de sticlă.
Leacurile cu flori de gălbenele s-au dovedit eficiente şi în infecţiile bucale sau în cele cauzate de bacterii şi virusuri, datorită calităţilor lor antiinflamatoare. În situaţia unor afecţiuni ale mucoasei bucale, a aftelor, a gingivitei, a refacerii gingivale după o extracţie dentară, vindecarea este accelerată cu ajutorul gargarelor cu infuzie de gălbenele.
Infuzia este utilă în ulcer şi gastrită
În perioada de tratare a unor afecţiuni precum ulcerul gastroduodenal sau gastrita hiperacidă, fitoterapeuţii indică leacurile cu plante care au principii active slab alcaline, calmante, cicatrizante şi antiinflamatoare, cum sunt şi gălbenelele. Infuziile din acestea trebuie băute între mese, fără a fi îndulcite. În formele avansate, poţi folosi infuzii de flori de gălbenele, ca adjuvante. Le prepari din două linguriţe de flori şi 250 de mililitri de apă clocotită în care le laşi la infuzat. După 10-15 minute, filtrezi şi bei ceaiul de-a lungul zilei, între mese.
Decoctul, indicat în prostatită
După primirea unui diagnostic precum prostatita, inflamaţie a glandei prostatice, manifestată prin urinări nocturne dese, însoţite de usturimi şi durere, paralel cu tratamentele indicate de medicul specialist, poţi folosi, ca adjuvant, remedii din plante ca florile de gălbenele. Amestecă două linguri din acestea, alte două linguri de flori de muşeţel, busuioc, rădăcină de tătăneasă şi câte o lingură de muguri de pin şi flori de urzică albă. Din acest amestec, iei trei linguri peste care torni patru căni de apă. Le pui pe foc mic şi le laşi să fiarbă o jumătate de oră. Strecori şi-l aplici sub formă de băi locale.
Compresele cu tinctură cicatrizează
În situaţia unor arsuri sau răni superficiale, poţi folosi leacuri cu gălbenele aplicate extern sub formă de comprese sau spălături locale. Au acţiune cicatrizantă, calmantă, antiseptică. Prepari o infuzie din două linguri de flori de gălbenele şi un litru de apă fiartă sau o tinctură din aceeaşi cantitate de plantă şi 100 de mililitri de alcool. Laşi la macerat amestecul o perioadă de o săptămână, apoi strecori. Îmbibi comprese sterile cu un amestec de 100 de mililitri apă şi o lingură de tinctură, pe care le pui pe zonele afectate. Acelaşi leac poate fi aplicat şi în caz de degerături sau eczeme.
Maceratul combate dispepsia
În situaţia în care suferi de ulcer sau de reflux gastroesofagian, este posibil să te confrunţi cu dispepsia, o manifestare a bolii care cuprinde senzaţie de greaţă, vărsături, balonare, eructaţii (râgâit - n.r.), arsuri stomacale şi durere abdominală. Alături de indicaţiile primite din partea medicului, bea înainte şi după masă câte o jumătate de cană de macerat obţinut prin combinarea mai multor plante cu efect carminativ (elimină gazele intestinale şi calmează durerile). Ai nevoie de două linguri de flori de gălbenele, pe care le amesteci cu câte două linguri de rădăcină de lemn-dulce, nalbă mare, obligeană şi cu câte o lingură de flori de muşeţel şi rădăcină de valeriană. Iei o lingură din acest amestec şi o laşi la macerat într-o jumătate de cană de apă, peste noapte. Strecori şi pui la infuzat planta rămasă cu o cană de apă clocotită. La final, filtrezi iar şi amesteci cele două lichide obţinute.
