Americanul Crawford Long Jefferson (1815-1878), după obţinerea licenţei, în 1839, a practicat medicina şi, în special, chirurgia. Pe 30 martie 1842, Jefferson i-a administrat, pentru anestezie, eter sulfuric pacientului James Venable. Inhalarea substanţei de către pacient era necesară adormirii simţurilor acestuia, aşa încât medicul să-i poată extirpa o mică tumoare din zona gâtului.
A fost pentru prima oară în istoria medicinei când s-a practicat procedeul de anesteziere prin inhalarea eterului. Până în septembrie, Jeffersen a efectuat opt intervenţii chirurgicale folosind eterul ca anestezic. Aceste realizări nu au fost date publicităţii până în decembrie 1849, din pricina controversei cu un alt medic, W. T. G. Marton, care pretindea că el este autorul descoperirii.
Jefferson a descris primele sale patru operaţii în care a folosit metoda inhalării eterului de către pacient, în cadrul unei lucrări publicate în Jurnalul Medical şi Chirurgical.
A continuat să să-şi folosească metoda de anestezie pe tot parcursul carierei, deschizându-şi un mic cabinet medical în Georgia, unde se stabilise din 1841.
