(!) sunt invizibil – iată, LUMINA stă la pândă,
poate răsar o clipă măcar, să afle CINE
e cel fără de umbră, de steauă, cel pe CARE
nu-l ştie spaţiul/timpul, nu-l jinduieşte NIMENI (!)
(!) şi doar mi-a dat poruncă, ATUNCEA, MAICA mea:
să nu pe/treci prin VIAŢĂ, aiurea, fără STEA,
să-nveţi pământul, focul şi aerul şi apa –
te rog să nu faci umbră NIMICULUI DEGEABA (!)
(!) sun invizibil – iată, LUMINA stă la pândă
să-mi vadă umbra neagră, să-mi vadă umbra albă –
zadarnic osteneşte: sunt cel fără de umbră,
sunt fratele lui NIMENI, sunt o monedă calpă (!)
(!) vă rog, voi, umbre albe, vă rog, voi, umbre negre:
nu-mi mai striviţi ABSENŢA, vedeţi-vă de STEA,
sunt invizibil noaptea şi ziua – rog LUMINA
să nu-şi mai piardă vremea cu AŞTEPTAREA mea (!)
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
