(!) gândurile tale-s trupuri plămădite
chiar la rădăcina firului de grâu,
unde ciocârlia mugureşte cânturi
mirosind a PÂINE până mai târziu,
când porneşte zborul fără vro tocmeală,
fără ostenire, de la cald la frig,
ocrotindu-şi puii pe pământ şi-n ceruri,
CA O FRUMUSEȚE-A MARELUI NIMIC (!)
(!) gândurile mele-s amăgeli aflate
chiar la rădăcina firului de mac,
unde greierimea doarme şi visează
vreme fără toamnă, vară fără leac,
mirosind a lene, numărându-şi PÂINEA,
cri!cuindu-şi rostul, de la frig la cald,
şi murind pe gâtul sacru al vioarei,
CA O FRUMUSEȚE-A MICULUI ÎNALT (!)
(!) ciocârlii şi greieri – cântecuri trecute
prin iubiri de-o clipă, veşnic fără frâu –
gândurile mele, gândurile tale:
FRĂMÂNTĂRI CRESCUTE ÎN ACELAȘI GRÂU (!)
