Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" TRISTE fără INFINIT (de/spre APĂ)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

DRAGA MEA FÂNTÂNĂ PĂRĂSITĂ,

ciutură cu lemnul putrezit -

astăzi am să vin la dumneavoastră:

două triste fără infinit!!!

am să vin şi am să stau oleacă,

din foşnirea salciei s-ascult

cum şi maica mea şi cum şi tata

au venit... şi ei... la voi... demult!!!

am s-ascult încet, vro două vrăbii

care-şi fac - în trupul tău - cuibar,

am să tac şi-am să mă uit la pietre

cum aşteaptă apa în zadar!!!

n-am să pot să zic multe cuvinte,

să mă rog de apă am să pot -

pentru cei plecaţi mai stau oleacă,

SĂ NU FIȚI CHIAR SINGURE DE TOT!!!

Citit 5570 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.