la noapte, acolo, pe valea din sus,/ când luna răsare,
te-aștept să vorbim poezii și să-mi dai/ cireșe amare!
din vocile nopții, și multe și dulci/ cuvinte-or să vină
ca niște secrete din care-am tot smuls/ atâta lumină!
și-am dat și la alții, mereu, cât au vrut,/ să vadă cum toate
se duc și ne-aduc - și din rai și din iad - / iertări și păcate!
se duc și se-ntorc și se duc și se-ntorc/ mai bune, mai rele,
în poame și-n păsări și-n ochii tăi mari/ și-n cărțile mele!
la noapte, acolo, vorbim poezii/ pe dealul din vale
și stăm și-auzim cum se coc și cum cad/ cireșele tale!
apoi, când va fi să plecăm undeva,/ să nu se mai vadă,
plecăm încotro (ne)-am visat că plecăm/ cu tot cu livadă!