singurătate - geam de monastire -
prin tine-şi trece timpul puritatea
dinspre trecut sau din închipuire...
plătesc (încet) cu naşterea şi moartea!
plătesc fiindcă totul se plăteşte,
fiindc-aşa s-a hotărât atuncea,
când a-nceput să fie omeneşte
a duce-n veşnic (fără milă!) crucea!
atâtea chipuri: linişte pe targă,
în flori de câmp, în piatră, în altare...
cu ochii stinşi, dar, fără să se-ntoarcă,
ajunge iar în punctul de plecare!
şi iar îmi taie-n şapte carotida...
şi ud cu sânge linii de sosire...
o! eli! eli!... [plânge-(mi) piramida!!!]...
singurătate - geam de monastire!
