Se poate (dar nu se poate)

Scris de Ion Zimbru

Nu „panta rhei” mă ţine lămurit/ că sunt nemişcător în admirare/ pentru acest (ne)clar necunoscut/ din tot ce-(am) fost şi din continuare!// Nu „nec plus ultra”-mi ţine calu-n frâu,/ nu-mi pune interzis pe „nu se poate”!.../ Se poate să greşesc(!?) să nu pricep(!?)/ „festina lente” în eternitate!// Se poate întâmpla orice şi-oricum:/ se poate pune (şi la vis) lăcată,/ se poate pune doliu la mister,/ se poate (ne)norocul să mă bată,/ se poate pierde calea spre-nceput/ sau spre sfârşit!... Oricând se poate pierde/ triumful amăgirilor de fum/ şi-al tuturor minunilor (in)certe!// Sigur că da!... se poate „(ne)greşit”/ pe drumul dinspre-acasă, înspre-acasă,/ pe drumul dinspre tot, înspre nimic,/ pe drumul dintre mire şi mireasă!// Sigur că da!... se poate „(ne)temut”/ pe drumul dintre ură şi iubire,/ dar (nu) se poate când (nu) văd că (n)-am/ (ne)îndreptare-n (des)dumnezeire!//